Niște gânduri despre măgăduieli

MOTTO: „Niciodată să nu întrerupi un dușman când face o greșeală.” (Sun Tsu)

... Știu că mi-am promis (și, implicit, am promis și domniilor voastre, cei câțiva cititori fideli ai blogului meu) că n-o să mai scriu chiar în fiecare zi. Asta, ca să nu devin prea rutinieră și plictisitoare. Dar astăzi, ieșind în sat, la cumpărături și cu diverse alte „obiective” destul de terre-a-terre, am văzut că, în fine, „după lupte seculare”, s-a deschis chioșcul cu ziare din centrul Domneștiului nostru. Nu mi-am găsit rebusul preferat, căci nu a apărut încă și, ca să cumpăr totuși ceva, am luat „Magazinul istoric”, în amintirea tatălui meu, un cititor pasionat al acestei reviste. Și am mai luat „Argeșul”, nu tocmai din patriotism local, ci pentru că mi-a atras atenția titlul editorialului scris de domnul Mihai Golescu, și anume, „Am o măgăduială”. Subiectul, ca să fiu sinceră, nu mă interesa din cale-afară, este despre mita luată (sau nu?) de către primarul orașului Mioveni. Luarea și darea de mită, pervertirea actului de justiție, minciuna și furtul au devenit așa de frecvente la noi în țară, încât eu una nu mai am putere nici să mă mir, nici să mă indignez. Mă întorc la cuvântul căruia i-am bănuit doar sensul până m-am dus la dicționar:

MĂGĂDUlALĂ s.f. (Regionalism) Îndoială, șovăire. COMAN, GL. - Etimologia necunoscută. Sursa: DLR (1913-2010).

👆 De aici, bineînțeles, m-am „orientat” spre cuvintele acestea două, și din motivul că le deosebește doar prima literă (adică, ortografic) dar, mai ales, pentru că și eu, ca mai toată lumea, am oscilat uneori între făgăduială, măgăduială și tăgăduială...

TĂGĂDUIALĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduință. – Tăgădui + suf. -eală.

FĂGĂDUIALĂ, făgăduieli, s.f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.

👇Și acum, câteva glume:

☺ Un tip îi zice amicului său:

- Măi, omule, am văzut aseară o stea căzătoare. Steaua s-a uitat fix la mine și mi-a spus: „Nu-ți pune nicio dorință, nu am căzut, m-au împins!”

☺ Două prietene stau de vorbă:

- Fată, soțul meu vorbește-n somn, al tău nu?

- Al meu e mai parșiv, doar zâmbește!

☺ Tatăl exasperat că e trezit din somn, se răstește la fetița lui:

- Asta e culmea! Prima dată m-ai trezit că ți-e sete ție, a doua oară m-ai trezit pentru că îi e sete păpușii, pe urmă, m-ai trezit că îi e sete pisicii. Acum ce mai e?

Fetița îi zice, candid:

- Am vrut să te întreb dacă nu ți-e sete și ție...