Gânduri d' anțărț

MOTTO: „Crăciunul este perioada când ţi-e dor de casă, chiar dacă eşti deja acasă.” (Carol Nelson)


     Adică, nu, gândurile astea nu sunt chiar de anțărț, ci de mult mai anțărț, adică-s vechi de vreo zece ani. Le-am găsit undeva, într-un „loc” unde nu-mi amintesc să le fi pus, și cu siguranță că le-am mai postat pe blog, dar asta e, le repet. Mă rog, nu tot textul, doar câteva paragrafe. Cuvântul din titlu înseamnă: ANȚẮRȚ adv. (Reg.) Acum doi ani. [Acc. și: ánțărț] – Lat. anno tertio. Sursa: DEX '09 (2009). Iată textul: 

„Anul acesta, 2011, spre deosebire de anul trecut, cred că voi fi singură în timpul Sărbătorilor de iarnă. Singură, dar nu însingurată, şi nici tristă. Cum v-am mai spus, domniile voastre, intervalul ăsta de timp între 6 decembrie, (când şi acum îl aștept, figurat vorbind, pe Moş Nicolae, bătrânul cu barbă albă care ne propovăduiește iubirea de semeni şi ne îndeamnă să dăruim, să dăruim mereu) şi ziua de 7 ianuarie din anul următor, este pentru mine un parcurs magic. Bine, ca să fiu sinceră, trebuie să recunosc că, fiind eu mare iubitoare de filme americane (acum însă le prefer, de departe, pe cele din Coreea de Sud), am avut, o foarte scurtă vreme, tendinţa să dau mai multă atenţie lucrurilor exterioare legate de Sărbătoarea Crăciunului decât simțămintelor. Adică, atunci când ai văzut zeci, sute de filme în care străzile, casele, parcurile sunt luminate a giorno, când moşi rumeni îmbrăcaţi în roşu strigă „ho, ho, ho”, când în case sunt cadouri sub bradul împodobit, ghirlande şi becuri pretutindeni, floarea Crăciunului în ghivece, mănunchiuri de vâsc, un foc vesel arzând în şemineu şi familiile (tipice şi tipizate – mamă, tată, băieţel, fetiţă, bunici) plesnesc de sănătate şi zâmbesc fericite, parcă ai vrea şi tu să le imiţi. Mare greşeală! Spiritul Crăciunului nu ne e dat nici de Coca Cola, nici de mâncarea din abundenţă de pe masă sau de sclipiciurile (şi, oroare, mai nou, de nenumăratele petarde, gălăgioase şi de foarte prost gust) ce se zăresc și se aud peste tot, nu, bucuria Crăciunului ne e dată de ceea ce avem în suflet şi în minte. Au trebuit să treacă câţiva ani până să ajung la această concluzie (care, după cum o să vedeți, nu e deloc originală).

     Ce ne trebuie nouă imitațiile ăstea de prost gust, noi avem sănii cu zurgălăi, avem „Irozi”, avem Pluguşor, avem bunici care ne spun povestea Sfântului Nicolae, a naşterii Domnului Iisus, şi ne învaţă Crezul, avem pâlcuri de copii care (încă) ne „colindă”, de ce ne extaziem noi în fața acestui Crăciun de import? E frumos să ai un brăduţ împodobit (cât îl vom mai putea avea, căci pădurile noastre au ajuns de le plângi de milă, după jaful practicat atâția ani de nişte fiinţe tembele), e frumos să ai pe masă ceva mai deosebit faţă de zilele celelalte din an, e frumos să faci cadouri şi muuulte urări celor dragi, dar haideţi să încercăm să ne oprim aici. „Spiritul Crăciunului”, „febra pregătirilor de Sărbători”, „magia Sărbătorilor de iarnă”, toate acestea, cred eu, sunt doar nişte sintagme inventate de comercianţi. Am citit undeva ce a spus o celebră ziaristă britanică, Katharine Whitehorn, apropo de acest lucru: „Din punct de vedere comercial, dacă Crăciunul nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat”. Şi, dacă tot am început să vă arăt că şi alţii cred despre Crăciun cam tot ca mine (ah, ce lipsă de modestie, adică eu cred ca domniile lor), o să vă mai citez două, trei păreri. Prima, este cea a actorului american Bob Hope: „Ideea mea despre Crăciun, veche sau nouă, constă într-un lucru foarte simplu: iubire faţă de ceilalţi. Rămâne o singură întrebare: de ce aşteptăm Crăciunul pentru a face lucrul acesta?” Pe urmă, părerea a celui de-al treizecilea preşedinte american, Calvin Coolidge: „Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa şi să oferi, din plin, compasiune”. Şi, în sfârșit, iată ce a spus scriitorul Roy L. Smith despre această sărbătoare: „Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad”. 

     Și niște glumițe:

😊

Moș Crăciun către lup, în pădure: 

– De câte ori să-ți mai spun: NU sunt Scufița Roșie! Pleacă de-aici!

😃

Un tătic vrea să-i facă o plăcere fetiței lui de patru ani. Își face rost de un costum de Moș Crăciun, se îmbracă în dormitor, ia un sac plin de cadouri și un băț, intră în sufragerie și începe să cânte: „Moș Crăciun cu pleeete daaaalb, a sosiiiiit de prin nămeți, să aducă daruri multeeee, la fetiiițe si băieeeți”. La care fetita: 

-Mami, iar s-a îmbătat tati!

😆
Moş Crăciun coboară scările unui bloc:
- Să nu cumva să faci tâmpenia să intri în vorbă cu bătrânica de la etajul doi! îi spune el iepurașului de Paști...