Gânduri despre dezleganie...

Astăzi, tot în marea grabă, am să scriu câteva cuvințele aici. De ce? Pentru că pot și pentru că vreau... Serios acum, am căutat un alt cuvânt în DEX și, căutând, am dat peste acesta:

Dezlegánie sf [At: (a. 1714) URICARIUL I, 50 / V: (îvr) diz~ / S și: desl~ / Pl: ~gắnii / E: dezlega + -anie] 1 (Îvp) Dezlegare (7). 2 (Reg; ccr) Rugăciune de dezlegare. (Sursa: MDA2 - 2010). 

Mi s-a părut „nou” și frumos. Și, spre „exemplificare”, am să citez mai jos o parte dintr-o astfel de rugăciune:

„Dumnezeul meu, cred întru Ține și mă rog Ție, întărește-mi credința! Te iubesc, sporește-mi dragostea! Mă pocăiesc, fă-mi căința să prisosească! Te slăvesc ca pe întâiul meu început! (...) Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătățile pământești și cât de mari sunt cele cerești, cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de nemărginită este veșnicia. Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte și să nu mă cutremur de judecată Ta, să scap de chinurile cele veșnice și să dobândesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.”