Scurt tratat de combatere a ticurilor, tabieturilor și tândălelii din gândurile mele

      

„Oamenii mici au obiceiul de a te descuraja, însă oamenii mari știu să te facă să simți că poți și tu.” (Mark Twain)

   V-am mai zis, domniile voastre, că sunt plină de ticuri (mai mult verbale) și de tabieturi (mai mult de când sunt pensionară), dar eu sunt de părere că, atâta vreme cât nu deranjează pe nimeni, aceste „chestiuni” repetitive nu sunt de luat în seamă și sper să nu devină maladive. Să exemplific: în vorbirea colocvială (de vorbirea cu ștaif, în public, m-am ferit toată viața, căci, din cauza timidității și emoțiilor, nu îmi mai găsesc cuvintele, mă roșesc, și sunt mai mult decât ridicolă) folosesc uneori (cam des!) unele cuvinte sau expresii, poante de prin bancuri sau replici scurte din piese de teatru sau filme. Asta poate fi ușor enervant pentru cine nu știe despre ce e vorba. Dar nu vă temeți, explic de fiecare dată. Ceea ce iar poate fi cam enervant. Câteva exemple îmi vin acum în minte: alea-alea, vax, o.k., „cu dinții-n sus”, „dacă nu, nu”, „curmă-i plășerea”, je m`en fiche, ștrumf, a ștrumfa, țuțu mic, „bancul cu margareta”, „îmi repugnă” și muuulte altele. Despre tabieturile mele zilnice n-are rost să fac vorbire și să vă adorm cu plictisul, dar vă rog să observați că însuși felul meu de a scrie aici, (cu motto, cu citate, cu poezii (ale altora), cu bancuri pe care mi le adun întru înveselirea mea (și a câtorva altora), cu poza care uneori are de-a face cu textul, alteori joacă rolul nucii în perete) este un exemplu clar de tabiet. Dar am văzut că asta nu-i deranjează deloc pe cei zece-unsprezece cititori ai blogului meu, așa că o să continui (sau „continuu” sau, și mai bine, „voi continua”). Însă tândăleala ce-mi apare uneori în gânduri, ei bine, asta mă cam necăjește. Aș vrea ca gândurile mele să fie mai sprințare, mai atente și nu așa înduioșător de naive. Bref, ca să vă induc și domniilor voastre o asemenea tândăleală prin gânduri (asezonată cu oarece nervi și murmurări de substantive cu nuanțe ușor imprecatorii) am să vă dau mai jos ce am găsit (nu în DEX, căci nu știa, ci într-un Dicționar de sinonime) despre „tândăleală”, pe care-l declar cuvântul zilei:
Tândăleală, substantiv.
Sinonime: migăleală, mocăială, moșmondeală, pierdere de vreme.
Tândălitură, substantiv.
Sinonime: migăleală, mocăială, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, pierdere de vreme, ticăială, tândăleală.
Migăleală, substantiv.
Sinonime: atenție, grijă, meticulozitate, migală, minuțiozitate, mocăială, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, scrupulozitate, ticăială, (livresc) minuție, (popular) piguleală, (popular) scumpătate, (popular) tândăleală, (popular) tândălitură, (regional) migoroșeală, (regional) milcoșeală. 

Gata, destulă pierdere de vreme. Dar, oricum, „piguleală”, „migoroșeală” și „milcoșeală” au urcat pe podiumul meu de premiere, pentru caracterul lor pitoresc, comic și inedit...