MOTTO:
„Avem o ţară. Cum procedăm?”
(Revista „Academia Caţavencu”)
Marin Preda, un autor tare drag sufletului
meu, descrie undeva o scenă cu nişte candidaţi ai diverselor partide din vremea
aceea, (anii ’30 – ’40) veniţi în satul lui Moromete să-i convingă pe ţărani să
voteze cu ei. Candidatul liberal, elegant, cu mănuşi şi eşarfă de mătase, le
zice afectat şi graseiat: „Fhraţi ţehrani, am vohrbit
ierhi cu ministrhul...”, şi tot aşa, cu accent franţuzesc, le înşiră ceva
de neînţeles. Conservatorul încearcă şi el să spună câteva vorbe, dar e la fel de neînţeles. Vine apoi
candidatul ţărănist, îmbrăcat cu cioareci şi cămaşă, încălţat cu
opinci, mă rog, tot tacâmul, se urcă ţanţoş la tribună şi le zice ţăranilor: „Bă, cine se scoală de dimineaţă departe
ajunge, boii se pun în faţa căruţei şi dacă ne votaţi pe noi, vă umplem de
caş!” Comentariul lui Moromete, după ce i-a ascultat pe toţi, a fost: „Auzi, mă Cocoşilă, dintre toţi de vorbiră,
ăsta, ultimul, fu ăl mai prost!”, vorbă mai mult decât înţeleaptă, cu care toţi ceilalţi au
fost de acord. Nu bag mâna în foc, domniile voastre, că frazele sunt exact ca în romanul lui
Preda, pentru că am citat din memorie, dar cam asta ar fi ideea principală.
V-am spus că am
renunţat demult să mai ascult sau să văd orice este legat, câtuşi de puţin, de
politică. Gândul acesta, scris destul de tardiv, mi-a venit în timpul campaniei electorale, auzind, fără să
vreau, miile de promisiuni mincinoase, văzând cum se încearcă prostirea pe faţă
a noastră, a alegătorilor, deci, prin asociere, m-am gândit cât de actual este
Caragiale (ah, nene Iancule, îţi mulţumesc că exişti!). Apoi m-am gândit la
discursuri, la ce se întâmplă după alegeri, apoi iar la cât de proşti ne cred ei pe noi, alegătorii, un fel de
masă amorfă care e bună doar să-i pună pe dânşii în locuri călduţe pentru
patru-cinci ani, şi de aici până la comentariul lui Ilie Moromete n-a fost
decât un pas. Concluzia acestui personaj, ţăran deştept şi mucalit, concluzie la care subscriu, este că nu suntem
toţi chiar aşa de proşti şi că protagoniştii
scenei politice româneşti (aţi recunoscut clişeul din mass-media, nu?) ar trebui să
nu mai joace acest teatru ieftin, care este mereu acelaşi, să nu se mai ia aşa
în serios, asta pentru că nu prea mai păcălesc pe nimeni. Dar să-i lăsăm în
plata Domnului şi să revenim la gânduri care ne fac plăcere. Să ne vedem de viaţă...
P.S. Am pus titlul cu "reluarea" pentru că am găsit notat undeva textul ăsta, nu mai ţin minte când l-am scris, dar e actual, deci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu