"Profesorul (începând să scrâșnească): Dar Șpania, mă?
Elevul (intimidat): Și... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Șpania, unghe-i Șpania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăvercea!
Elevul (aiurit): Și... Spania și Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): Și mai care?
Elevul (pierdut): Vițăvercea, dom'le!"
(Ion Luca Caragiale- Un pedagog de şcoală nouă)
Ei bine, în dimineaţa asta m-am simţit, pentru un moment, la fel de aiurită ca bietul şcolar din scrierea de mai sus. După soarele şi căldura de zilele trecute, când m-am uitat pe geam, pe la ora şapte, am fost brusc transpusă în plină iarnă. De atunci, fără întrerupere, ninge cu nişte fulgi mari şi pufoşi, din care cauză, cu motiv sau fără, am ieşit să mă plimb un pic pe uliţele Domneştiului natal. Le-am zis "uliţe" pentru că nu merită încă denumirea de "străzi". Fulgii de nea îmi flutură acum printre gânduri, aducându-mi în minte unul dintre momentele (rare!) când am fost aproape de starea numită convenţional "fericire". Moment pe care nu-l voi împărtăşi domniilor voastre, deşi de felul meu sunt darnică. E doar al meu. Şi apropo de "şcoala nouă" şi pedagogi, eu sunt de părere ca religia să fie o materie în orarul elevilor români, dar să fie opţională. Pe noi, ca elevi şi studenţi, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să studiem materialismul dialectic sau economia politică şi, iată, chiar şi-n ziua de astăzi mă îngreţoşez numai la gândul că erau obligatorii şi că mă plictiseau înfiorător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu