Gânduri, zâmbete, sfaturi...

 

       Azi, pentru că nu prea am chef să scriu ceva, am selectat câteva lucruri pe care le-au scris alţii. Găsite pe ici, pe colo. Mai întâi nişte sfaturi de la copii, pe care ar trebui să le urmăm şi noi, ăştia mai mari:

***1. Mănâncă porţii mici, la fiecare trei ore. Încearcă de toate: lapte, dovlecei, iaurt, fructe, dar să fie uşor, delicios, natural, şi aşa îţi vei dezvolta un metabolism incredibil. 2. Dacă îţi place ce mănânci, bucură-te, aplaudă, exprimă-ţi încântarea şi poate faci şi un mic dans. Bucătarul va fi fericit şi tu te vei bucura şi mai mult de momentul mesei, atât de important într-o zi. 3. Ridică-te şi mergi mai departe de câte ori cazi şi, cu fiecare ridicare, vei şti şi mai bine să înaintezi. 4. Zâmbeşte copiilor, animalelor, cerşetorilor, oricui te priveşte şi nu preferă să se uite în telefonul mobil. Pentru că, aproape sigur, vei primi înapoi tot un zâmbet. 5. Spune "nu" când nu vrei ceva. Dar câteodată, după ce spui nu, schimbă-ţi părerea şi, totuşi, încearcă... 6. Dacă cineva te roagă să aplauzi, fă-o. Este cel mai simplu mod de a face pe cineva fericit. 7. Fii curios. Deschide dulapuri, sertare, uşi. Şi, când ieşi afară, priveşte cu atenţie şi sigur vei vedea un lucru minunat. Măcar un fluture sau un nor. 8. Încearcă ceva nou, învaţă ceva nou, în fiecare zi. 9. Dormi.

 *** „Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuieşte mult. Nu ţine decât un minut, dar amintirea lui dăinuie câteodată o viaţă întreagă. Nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat. Trebuie doar dăruit. Aşa că, dacă în  drumul vostru întâlniţi un om prea trist sau prea obosit ca să vă dăruiască un surâs, oferiţi-i-l pe al vostru. Căci nimeni nu are mai multă nevoie de un surâs decât acela care nu-l poate dărui”. (Proverb chinez)

 

 ***  "În viaţă, să nu uiţi trei tipuri de oameni: cei care te-au ajutat la necaz, cei care nu te-au ajutat la necaz şi cei care te-au băgat în necaz." (Anonim)

Gânduri pe-nserate...

          Ieri, pe înserate, am găsit un text (foarte interesant), pe care-l includ în ciclul  (început de mine de mult timp, dar fără să poarte un nume) "Să învăţăm în fiecare zi ceva nou, frumos, folositor sau emoţionant". Scrierea face referire la cele şapte păcate sociale:

     "În octombrie 1947, marele Mahatma Gandhi i-a înmânat nepotului său, Arun Gandhi, o bucată de hârtie pe care notase lista pe care o redăm în continuare. O listă pe care Gandhi o publicase în 1925, în "Young India", şi care cuprindea "cele şapte gafe pe care societatea umană le comite şi care cauzează toată violenţa“. 

        Aflat doar în vizită în India, Arun s-a întors doua zi acasă, în Africa de Sud. A fost pentru ultima oară când şi-a văzut bunicul: Mahatma Gandhi a fost asasinat trei luni mai târziu…

      Şi, nu în ultimul rând: numele real al lui Gandhi a fost Mohandas Karamchand. Prenumele de Mahatma – “marele suflet”, în sanscrită – i-a fost atribuit de către poetul Rabindranath Tagore. 

      Cele şapte păcate sociale sunt: 

- Bogăţia fără muncă. 

- Plăcerea fără conştiinţă. 

- Cunoaşterea fără caracter. 

- Comerţul fără moralitate. 

- Ştiinţa fără umanitate. 

- Credinţa fără sacrificiu. 

- Politica fără principii."

[Sursa: Collected Works of Mahatma Gandhi de la @[1030005297:2048: Ioan Teodosiu-Ionita].

Gânduri vremelnice

 
            MOTTO:

       "A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităţilor mele. Şi, neobţinând-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeaşi măsură ca şi nefericirea mea".

                                                                (Octavian Paler în "Viaţa pe un peron")

      Astăzi, în timp munceam de zor pe afară (strâns frunze de prin grădină, pregătit magazia şi cămara pentru cele ce urmează a fi adăpostite pe-acolo, pus vinul la fermentat, scos morcovii, adunat cei câţiva ciorchini de struguri păstraţi pentru mâncat etc.), grăbită să termin cu treburile cât timp va mai fi soare şi frumos, mă gândeam cum că în zilele noastre valoarea unui om nu mai e măsurată cu etaloanele ştiute (adică, dacă e inteligent, cu simţul umorului, citit/şcolit, de bun simţ, educat, bun din fire şi politicos), ci doar după câţi bani şi, implicit, câtă putere şi influenţă social-economică posedă. Şi, imediat, m-am gândit la una dintre cărţile lui Octavian Paler, "Viaţa pe un peron" şi la multele ei ziceri pe tema asta. Mai apoi, când m-am apucat de scris, am căutat imaginea cu luptătorul ăsta fioros, pentru că aşa simt eu uneori, că aş vrea să vină un oştean, cu o sabie imbatabilă, să stârpească prostia, indolenţa, hoţia, ipocrizia, minciuna şi batjocura din ţara asta.

       Citatul din cartea lui Paler mi se potriveşte ca o mănuşă, dar marea mea victorie (a mea asupra sinelui meu) este că am ajuns la aceeaşi concluzie: nu mă mai revolt, nu-mi mai pasă, pentru că nimănui în lume nu-i pasă de frământările mele şi de gândurile mele (vremelnice sau nu). Şi atunci, nu văd de ce aş continua, pentru că nu pot schimba nimic din rosturile lumii. Dar pot schimba felul meu de a o privi, atitudinea mea faţă de ea. O să-mi văd liniştită de grădină, de citit, de scris şi, fireşte, de visat cu ochii deschişi. O să-mi închipui şi eu că trăiesc viaţa pe un peron, privind cât pot eu de impasibil (pentru că sunt o sufletistă şi nu pot fi mereu indiferentă, ştiu asta!) la cei care trec pe lângă mine. Mă voi gândi, cu seninătate, la câte trenuri am pierdut în viaţă dar, optimistă incurabilă cum mă aflu, o să continui să aştept acel tren care să-mi aducă pace-n suflet şi în gânduri...

Gânduri despre toamnă

               MOTTO:
                                               "Toamna este primăvara iernii."
                                                  (Henri de Toulouse – Lautrec)

    În loc să reiau tot ceea ce, fatalmente, au scris mulţi alţii înaintea mea (adică mii de cuvinte despre culorile spectaculoase ale toamnei, despre melancolia ce te cuprinde în acest imprevizibil răstimp ce vesteşte apropierea Zânei Iarna, despre bogăţiile anotimpului, atât cele pentru cămară, cât şi cele pentru suflet, despre greieri trişti, struguri ce-şi dau viaţa transformându-se în must, despre gutuile dolofane şi pufoşele, despre crizanteme, şi aşa mai departe...), ei bine, astăzi o să urmez exemplul băieţelului aceluia cam leneş (sau care poseda un umor nebun) şi care, la o compunere cu tema "O vizită la bunicii mei", unde toţi colegii lui umpluseră câte două-trei pagini, a scris doar un rând, şi anume: "Am fost ieri pe la bunicii mei. Nu erau acasă".

  Deci, parafrazând: "Am căutat azi Toamna. Nu era acasă, era plecată pe dealurile din jurul Domneştiului".

Gânduri despre munci şi zile

  Am găsit în Wikipedia mai multe despre "Munci şi zile", pentru că îmi aminteam doar că e o scriere din antichitatea greacă şi cam atât.  Citez doar primele rânduri: "Munci și zile (greacă veche: Ἔργα καὶ Ἡμέραι / Erga kaí Hemérai") este primul poem didactic despre agricultură și aparține lui Hesiod". Nu am citit acest poem didactic și mărturisesc că nici nu am de gând s-o fac, deşi pare plin de înţelepciune şi de sfaturi bune. Deci, m-am gândit la asta pentru că zilele astea, după frigul ăla mult prea grăbit de săptămâna trecută, şi după aproape o săptămână de ploaie, am avut de muncit. Fizic. Am cules merele, apoi strugurii, am început să curăț grădina, am adăpostit florile din ghivece, mă rog, munci nesfârșite.

     Şi am observat ceva, domniile voastre, munca fizică îţi dă o satisfacţie imediată, acea bucurie a lucrului terminat, bine făcut, deși cu mare osteneală. În schimb, munca cu creierul, (pe lângă faptul, destul de evident în zilele noastre, că nu e deloc apreciată cum s-ar cuveni) mie, drept să spun, nu-mi oferă acelaşi rezultat imediat şi foarte plăcut. Nu mă refer aici doar la simplele exerciţii de gândire, nu, mă refer la încercările de a crea ceva, un text cât de mic sau banal. Şi iată, în ciuda faptului că de câte ori scriu ceva, am îndoieli, nu-mi place ce-am aşternut pe hârtie (dar nu mă întorc să refac, nici asta nu-mi place, scrisul trebuie să fie spontan, ca şi gândurile mele), eu continui să scriu, iar şi iar, pentru că simt nevoia s-o fac. Şi am să continui, chiar dacă nu am (decât foarte rar) sentimentul acela minunat de plăcută osteneală şi de împlinire pe care-l simt când muncesc fizic.

 

Gânduri în ploaie...

       Am luat, la întâmplare, de pe Internet, câteva ziceri despre ploaie. Mie, una, ploile nesfârşite, enervante, furtunile cu tunete şi fulgere, ploile reci de toamnă nu-mi plac, îmi dau o stare de disconfort. Asta nu înseamnă că nu apreciez rolul ploii, ca un agricultor amator ce mă aflu. Azi e frig, plouă de vreo trei zile, deci i-am dedicat scrierea asta PLOII:

      "Ploaia înseamnă graţie ; ploaia este cerul coborând spre pământ ; fără ploaie , nu ar fi viaţă." John Updike
      "Lacrimi cad în inima mea precum ploaia peste oraş." Paul Verlaine
      "Unii oameni merg prin ploaie, alţii doar se udă." Roger Miller
    "Oricine spune că vederea răsăritului aduce fericirea, nu a dansat niciodată în ploaie."  Anonim
    "Vindecătoarea ploaie este o adevărată atingere a lui Dumnezeu. Ea poate aduce o vindecare fizică, emoţională, sau de alt fel." Michael W. Smith
    "Nu cred în pesimism. Dacă nimic nu apare în drumul pe care vrei să-l urmezi, azvârle-te înainte. Dacă crezi că va ploua, atunci chiar aşa se va întâmpla." Clint  Eastwood
   "Nu mă consider un pesimist. Cred că un pesimist este cineva care se aşteaptă mereu să vină o ploaie." Leonard Cohen 
     "Cel mai bun lucru pe care îl poţi face atunci când plouă este să accepţi ploaia." Henry W. Longfellow
   "Mă aştept mereu ca oamenii să îmi ceară să opresc ploaia." David Copperfield
   "Dacă va ploua, vom rata picnicul, dar va fi salvată recolta fermierului, aşa că cine suntem noi pentru a spune că nu ar trebui să plouă?" Tom Barrett
   "Lasă ploaia să te sărute. Lasă ploaia să îţi cadă peste cap cu stropii ei argintii. Lasă ploaia să îţi murmure un cântec de leagăn." Langston Hughes

      Deci, să plouă, pentru că aşa vrea Dumnezeu, pentru că pământului îi trebuie apă, pentru că putem face treburile ce le mai avem de făcut şi în zilele următoare, şi pentru că o vorbă din bătrâni spune că "după ploaie, vine soare".