Gânduri bune

   Astăzi o să vă reamintesc, domniile voastre, de o scrisoare. Aproape la fel de frumoasă ca aceea scrisă de Vlahuţă fiicei sale, o scrisoare pe care tatăl meu adoptiv, un mare om şi un mare dascăl, a copiat-o pentru mine (cred că asta se petrecea în anul când am terminat Filologia, nu spun care an, am uitat, credeţi-mă) şi mi-a trimis-o, zicând că, pe lângă toate celelalte lucruri pe care mi le-a spus, ceea ce e scris în această epistolă este un fel de corolar. Şi, da, aşa este. Tatăl meu nu mai e printre noi de mulţi ani, dar sfaturile lui mă însoţesc de-a pururi. Zilele trecute am dat de scrisoarea asta, întâmplător, după ce ani de zile mi-a părut rău că am pierdut-o. Este vorba de scrisoarea lui Scott Fitzgerald către fiica sa, Scottie. Iat-o:

      Dragă plăcintuţă, 

     Sunt foarte mândru că-ți faci datoria. Vrei să-mi arăți ce-ai mai învățat la franceză? Mă bucur că ești fericită – dar n-am crezut niciodată foarte mult în fericire. N-am crezut nici în nenorociri. Astea sunt lucruri pe care le vezi pe scenă, pe ecran sau în paginile cărţilor, niciodată nu ţi se întâmplă cu adevărat în viață. Singurul lucru în care cred în viața asta este răsplata pentru ceea ce faci (depinde ce faci, bineînţeles) și pedepsele pentru neîndeplinirea sarcinilor, care sunt de două ori mai costisitoare. Mergi la biblioteca taberei și cere-i doamnei Tyson sonetele lui Shakespeare în care apar versurile astea: 

“Dar crinii sunt doar magicelor veri
  pe plac, şi-i scurt al lor incert parfum;
  când buruiana urcă mângâieri
  spre rod, ei mor şi putrezesc în drum,
  cum faptelor, când tac, adeseori,
  dulceaţa le dospeşte în duhori.” 

    Nu am mari lucruri la care să mă gândesc, viața pare să mi le limiteze la pregătirea unui editorial pentru Saturday Evening Post. Mă gândesc în schimb la tine, întotdeauna cu plăcere; dar dacă ai să-mi spui “Pappy” din nou, o să dau pisica afară din casă și s-o bat tare, de șase ori pentru fiecare dată când eşti impertinentă. Ce spui de asta? Voi plăti eu costurile taberei. Din puțina mea înțelepciune, îți las aici câteva sfaturi.

Lucruri de care să te preocupi:  

Preocupă-te să ai curaj.
Preocupă-te să fii curată.
Preocupă-te să fii eficientă.
Preocupă-te de echitație.
Preocupă-te. . . 

Lucruri de care să nu te preocupi:  

Să nu-ţi faci griji cu privire la părerile oamenilor.
Griji pentru păpuși.
Griji privind trecutul.
Griji privind viitorul.
Nu-ţi fă griji legate de maturizare.
Nu-ţi fă griji că cineva te va întrece.
Nu-ţi fă griji legate de reușite.
Nu-ţi fă griji pentru eșecuri (doar dacă e vina ta!)
Nu-ţi fă griji pentru țânţari.
Nu-ţi fă griji pentru muşte.
(Nu-ţi fă griji legate de insecte, în general)
Nu-ţi fă griji pentru părinți.
Nu-ţi fă griji pentru băieți.
Nu-ţi fă griji pentru dezamăgiri.
Nu-ţi fă griji pentru plăceri.
Nu-ţi fă griji pentru satisfacții .

Nu-ţi fă griji...

Lucruri la care să te gândeşti:  

Ce îmi doresc eu, de fapt, de la viaţă?
Cât de bună sunt cu adevărat, în comparaţie cu ceilalţi de vârsta mea:
(a) Voi primi bursă?
(b) Am înțeles cu adevărat oamenii și sunt capabilă să mă integrez?
(c) Îmi neglijez corpul sau am grijă de el?
Cu dragoste,                                                                                                 Tăticul tău