Săptămâna trecută am auzit pentru prima oară, în anul acesta, cucul cântând. Pe la noi se spune că numărul cântărilor acestei păsări, când o auzi prima oară într-un an, îţi arată câţi ani vei mai trăi. Bun, deci grădinărind eu de zor, aud un cuc pe dealul din apropiere. Cântă de vreo trei ori şi pare că se opreşte. Ah, m-am gândit imediat, cât de nedrept ar fi să mor aşa tânără! Glumesc, nu sunt eu nici la vârsta senectuţii depline, dar nici tânără n-aş zice că mă mai aflu. Poate doar la suflet şi în gânduri. Ei, după ce-şi trage câteva secunde răsuflarea, pasărea a mai cântat de nu mai ştiu câte ori, căci pe când mă apropiam vertiginos de 90 de ani, am încetat să mai număr, considerând că mi-e destul. Deci, concluzia mea ar fi asta: o să am o "cumpănă" (cum se zice în popor) peste trei ani şi după asta, trai neneacă!
Ei, m-am distrat un pic şi eu scriind asta, că nu prea cred eu în asemenea legende rurale. Dar tot muncind cu mare drag prin grădină, nu am mai avut vreme să scriu, aşa că am găsit oarece subiect. Ar fi trebuit să pun ca motto acestei scurte şi neinspirate scrieri, chestia aia pe care o tot difuzează unele emisiuni de televiziune: "Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare". Mă rog, eu nu prea ştiu cum trebuie tratat un pamflet, dar nu asta contează. Titlul ales de mine pentru azi, aş zice că nu are de-a face nici cu cucuiele de prin interiorul ţestei mele, făcute de gândurile ce se lovesc năuce unele de altele, nici cu cucul (că văd că nu e o pasăre moţată), dar mi-a plăcut, pur şi simplu, cum sună. Ei bine, haide, recunosc că are şi un pic de simbolism în el, dar passons!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu