Gânduri pentru o calmitate indusă

  Am mai încercat asta cu ninsoarea de acum câteva zile. În loc să mă necăjesc, să-mi fac griji şi nervi, am ascultat colinde, mi-am închipuit că se apropie Sărbătorile de iarnă, am ieşit la geam (la cel dinspre grădină, altfel vecinii şi-ar fi făcut griji pentru sănătatea mea mintală) şi am cântat cât m-au ţinut plămânii "Moş Crăciun cu plete daaalbe", sperând că, din cauză că o tratez cu nepăsare şi cu cântări total afone, Iarna cea întârziată va fugi. A fugit. Acum plouă încăpăţânat, a plouat şi a bătut vântul toată noaptea şi, iată, are de gând să plouă şi azi toată ziulica. Dar nu-mi pasă (pst, mă prefac, adică mă conving singură că nu-mi pasă), în casă e cald, mi-am pus filmul "Singing în the rain" şi pe urmă, citind despre o carte pe care vreau neapărat să o citesc în curând, "Despre ploaie", de francezul Martin Page (da, îl cheamă Pagină şi se pare că e talentat), o să încerc să mă gândesc cu optimism că mâine va fi soare. Şi "pe strada mea", cum se spune în zicală, şi în sufletul meu. Aştept.