Ninsoare de gânduri

  Ei, da, iarna a revenit. Era şi normal, primăvară la mijlocul lui ianuarie încă nu am mai văzut. Pe meleagurile noastre, adică. Eu ador momentele când nu e foarte ger şi, mai ales, când ninge. Ei bine, iarna asta nu prea a nins. Şi eu ador ninsoarea. Am mai spus-o de nenumărate ori. Deşi sunt o Balanţă comodă şi friguroasă, când începe să ningă, mă echipez rapid şi ies să mă plimb. Adică, verbul mai potrivit ar fi "o zbughesc". Aşa am făcut şi astăzi (ieri era o ploaie măruntă care s-a transformat în lapoviţă, deci nu!). Când merg prin ninsoare, am mereu nişte gânduri senine, ca de copil. Fără să fac eforturi ca să gândesc aşa. Pur şi simplu, gândurile mele zburdă şi ele fericite. Deci acum, cu bateriile încărcate, am venit aici, pe blog, să spun şi domniilor voastre ce mult mi-a plăcut. Şi cred că ştiţi ce ar trebui să urmeze (fulgii jucăuşi, cer ce-şi scutură perinele, gene umede, gânduri senine şi împăcate, suflet ca de copil, bla-bla-bla) deci bănuiesc că veţi fi sastisiţi, aşa că eu zic să nu mai insist. Niiiiiinge!