Clepsidra cu gânduri

Simt, în unele zile, cum gândurile mi se scurg rapid din cap şi, pentru câteva momente, mă încearcă un fel de panică, temându-mă să nu plece toate şi să mă lase pustie. Dar nu, ele revin cuminţi (sau, mă rog, unele dintre ele nu sunt chiar aşa de cuminţi!) şi-mi populează mintea cu amintiri, cu proiecte, cu plăceri, cu necazuri, cu vise cu ochii deschişi. Uneori, chiar şi cu scenarii de coşmar. Sunt, de câteva zile, într-o stare de oarece nelinişte şi fluturaşi în stomac, însă din nefericire pentru mine, nu din cauză că m-aş fi îndrăgostit, ci pentru că am un fel de presimţiri ce nu-mi dau pace. Din toată experienţa mea de până acum, aceste presimţiri, în general, nu-s de bine, aşa că de aici îmi vin aceste gânduri hai-hui. Doamne-ajută!