Gânduri de Florii

      Peste Domneştii de Argeş plouă cu încrâncenare încă de noaptea trecută, e urât şi frig, dar asta nu contează, azi sunt Floriile, trebuie să ne bucurăm, căci peste o săptămână se va repeta inefabila minune a Învierii. Aşa că, pentru a-mi (şi a vă) înveseli şi înflori sufletul, am să scriu mai jos poezia lui Vasile Alecsandri dedicată acestei zile. Să vedeţi că funcţionează, efectiv te face să te simţi mai vesel şi mai fără griji. Asta dacă nu eşti iremediabil morocănos şi fără simţul umorului. 

Floriile

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.

Păcat, zău, de cine moare
Și ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.

Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Când Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii?

Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.

Eu ți-oi da de orice floare
Mii de sărutări și mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.

Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii…
Hai! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.