Blogul ăsta e un „locșor” unde-mi place să poposesc și să-mi „împărtășesc” gândurile cu alții. Însă cel mai adesea, recunosc, mă întâlnesc aici doar eu cu mine. Îmi place să trec, când și când, pe la blogul meu, pentru că „scrisul” îmi aduce liniște și tămăduire sufletească. Eu am ajuns să-l percep ca pe un fel de spovadă, de eliberare (a gândurilor), ca pe o „terapie” chiar. Și, desigur, îmi mai place să trec pe la blog pentru că, uneori, „scrierile” mele mă amuză copios...
Azi e Paştele. Aseară, ortodocşii din lumea întreagă au primit Lumina. Printre ei, şi eu. Deşi e ceva ce se repetă în fiece an, e mereu altfel. Eu, cel puţin, aşa percep această repetabilă minune. Nu am deloc inspiraţie azi, dar sunt liniştită, împăcată cu mine şi cu lumea, şi asta e tot ce contează. Vă doresc, celor ce veţi citi aceste rânduleţe, numai bine, pace-n gânduri, iubire în suflet şi sănătate multă. 
O să încep astăzi prin a-mi reaminti niște glume mai vechi, în speranța (cam deșartă, aș zice în acest moment) că dispoziția mea, care nu-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu