Gânduri sau vise?

       Pe vremea când eram mult mai tânără (nu, nu chiar aşa de tânără ca în poză, sau poate doar în ceea ce priveşte mintea) am încercat, ca tot omul cu "naturelul simţitor", (nene Iancule, sal'tare!) să scriu şi eu poezii. Erau proaste. Dar erau sincere şi, în momentul respectiv, mi se păreau o.k. Acum mă fac să zâmbesc. Sau să mă ruşinez. Nu, e cam mult spus, aş zice că mi-e un pic jenă. Iată una dintre aceste "poezele", pe care am scris-o după ce am citit Shogun de James Clavell. Care, da, la momentul acela, chiar mi-a plăcut foarte mult. Sunt evidente trimiterile, e evidentă lipsa de talent, dar eu tot o s-o transcriu mai jos:

                                          VISE

                          Visez la o vacanţă în Hawai,
                          Visez la violetele de Parma,
                          Visez la o pagodă din Chitai.
                          (Dar visele rămân doar vise. Karma!)
                          Visez să nu mai fie oameni răi,
                          Visez ca luptele să îşi sfârşească larma,
                          Visez încă la ochii tăi.
                          (Dar visele rămân doar vise. Karma!)
                          Visez la ninja şi la samurai,
                          Visez ca-n tot să fie dharma,
                          Visez că în Japonia e Rai.
                          (Dar visele rămân doar vise. Karma!)