Gânduri, zile și cuvinte care-mi zăpăcesc cerebelul

Am notat astăzi în „programul săptămânii” trebuie să merg la cimitir pentru a îngriji mormântul alor mei. Bineînțeles, azi-noapte a plouat, și acum, așteptând vremea să se decidă dacă vor mai fi stropi de ploaie sau nu, am deschis laptop-ul și am dat fuga să scriu oarece cuvinte aici. Cuvântul aleatoriu din dexonline.ro a fost: Olivár adj. m., pl. olivári; f. sg. oliváră, pl. oliváre. Sursa: Ortografic (2002). Atât. Păi, mă cunoașteți, domniile voastre, cum să mă mulțumesc eu cu „atât”? Mă întreb de ce l-au mai trecut acolo?! Am bănuit că e ceva despre „măslină” (în spaniolă, „olivar” înseamnă „plantație de măslini”) și am continuat să caut. Am găsit termenul aici:

„Cerebelul (din latină, cerebellum-creierul mic) este o parte majoră a rombencefalului tuturor vertebratelor. (...) La oameni, cerebelul joacă un rol important în controlul activității motorii. Poate fi implicat și în funcții cognitive cum ar fi atenția sau vorbirea, precum și în controlul fricii și al plăcerii, însă funcțiile sale legate de mișcare sunt cele mai clar stabilite. Cerebelul uman nu inițiază mișcarea, dar contribuie la coordonare, acuratețe și sincronizarea exactă: primește aderențe de la sistemele senzoriale ale măduvei spinării și de la alte părți ale creierului, integrându-le într-o activitate motorie de precizie. Lezările cerebeloase produc perturbări ale mișcării de precizie, echilibrului, posturii și învățării motorii la oameni. (...) Celulele Purkinje primesc, de-asemenea, aderențe de la nucleul olivar inferior contralateral din trunchiul cerebral prin fibrele cățărătoare (agățătoare sau grimpante). Deși oliva inferioară se află în bulbul rahidian și primește aderențe de la măduva spinării, trunchi și cortexul cerebral, aderențele sale se îndreaptă în totalitate spre cerebel.”

Mai urmau vreo șapte pagini de chestii îngrozitor de încifrate și, fatalmente, „Tanti Wikipedia” m-a pierdut după primele cinci-șase rânduri. Greu, foarte greu! Toată stima pentru medici. Bun, m-am „lămurit” ce-i cu olivarul, mai spun doar că a rămas Cuvântul lunii tot FRAUDĂ (păi, nu?) și că avem Cuvântul zilei:

PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1931 George Enescu a terminat orchestrația operei Oedip, creație pe care a dedicat-o soției sale, Maria Rosetti-Tescanu. 

 

Și acum, bancuri:

Soția se plânge unei prietene că nu știe ce să se mai facă cu soțul ei:

- Tot timpul zice numai: „Mamei nu i-ar plăcea asta”, „Vai, de-ar vedea mama ce facem!”, „Mama zice că nu e bine”, „Mama face mai bine asta” și tot așa… E băiețelul mamei! Nu mai suport, dacă-l mai aud o dată de mă-sa, îl omor!

- Dragă, cred ca trebuie să fii mai feminină, să te comporți mai provocator, să-i trezești simțurile, și așa o să-l faci să uite de maică-sa!

Seara, tipa își îmbracă cea mai sexy lenjerie de dantelă neagră și se întinde languroasă pe pat. Soțul intră, o vede și exclamă:

- Aoleu! De ce ești toată-n negru? S-a întâmplat ceva cu mama?

***

La o expoziție de pictură, un vizitator indignat, aflat în fața unui tablou intitulat „Vasile la Praga" și reprezentând o femeie care făcea dragoste cu doi bărbați, se adresează custodelui:
- Eu înțeleg că în pictura modernă tablourile poartă nume ciudate, dar la tabloul ăsta titlul este total aiurea. Ce treabă are scena asta cu Vasile?
- Doamna din tablou este chiar soția lui Vasile, explică custodele.
- Păi, și Vasile unde e?
- V-o spune titlul: este plecat la Praga.

GÂNDURI ZĂBAVNICE

   

Văd că a trecut deja o săptămână și eu n-am mai avut vreme să trec pe-aici. Simțeam că intru într-un fel se sevraj, așa că iată-mă. Câteva idei am mai avut în acest răstimp, dar s-au rătăcit printre neuroni și n-am chef acum să umblu după ele. Gândurile mele de astăzi, oleacă zăbavnice, se vor ocupa de cuvintele date de dexonline.ro, își vor spune o poezie, și apoi vor munci la o traducere (pe care o voi posta pe Facebook).

Cuvântul aleatoriu: TARPÁN, tarpani, s.m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan. Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul zilei: GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène. Cheia alegerii: S-a născut, în 1874, inginerul și inventatorul italian Guglielmo Marconi, cunoscut pentru experimentele sale cu unde radio pe distanțe mari și inventarea radioului.

Și, bonus:

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor./ Încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ. Sursa: DEX '09 (2009)

♦

„Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?

 

Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii…
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.”

(Vasile Alecsandri, „Floriile”)

 

P.S. Pe la Domnești cerul e destul de noros, dar poezia asta (pe care o repet, când și când) îmi aduce mereu soare-n gânduri și-n suflet.

Gânduri siderate

   

Mi-am început ziua de azi într-un mod foarte „distractiv”: nu am fost atentă vreo două minute și cafeaua mea (pe care continui s-o beau făcută, tradițional, la ibric) a clocotit voioasă și apoi a plecat să zburde pe albul plitei de la aragaz. Mi-am zis în minte vreo câteva, apoi am spus pe șoptite: „Sunt calmă, totul e bine, e duminică, plouă, dar ce dacă, în casă e cald și bine, sunt calmă, o să fie o zi de „relaș” după o săptămână de munci, sunt aproximativ sănătoasă, mă voi ocupa cu lucruri care-mi fac bine la suflet, sunt calmăăăă”. Nu eram eu tocmai calmă, dar mi-au făcut bine cuvintele de îmbărbătare. Gândurile mele nu sunt siderate însă din cauza asta, ci sunt așa de vreo trei zile, de când am găsit un anunț (sau reclamă, cum vrem să-i zicem) care le-a produs întâi o surdă enervare, apoi o indignare îndreptățită (cred eu) și, în fine, starea de care vorbeam. Iată cum sună această reclamă, zărită de mine întâmplător pe un site de știri: „Jerry's pizza”, unde poți mânca un Chicken Pack, de 24 de lei, în care intră, citez, „5 Strips sau 6 Wings + 1 porție Wedges sau Rings + 1 Desert Cup”. Păi, mănânci astea dacă știi ce sunt. Eu una n-am înțeles, din prima, decât „pui”, „aripi” și „desert”. Și chiar n-aș da 24 de lei pe ceva ce nu știu cum se traduce în românește. Dar refuz și să mai traduc, cum refuz și să mai fiu „siderată” de ifosele astea ale celor ce au un „discurs” cu englezisme amestecate cu ghiotura printre frumoasele noastre cuvinte românești. Ca să-mi treacă enervarea, trec la un banc și închei brusc postarea de azi.

 

Un renumit chirurg plastician ia masa într-un restaurant select alături de un prieten. După vreo zece minute, în restaurant intră o domnișoară superbă. Se apropie de masa lor, îl sărută pe obraz pe chirurg şi-i spune:
– Dragul meu, m-ai transformat din rățușca cea urâtă într-o adevărată prințesă. Îţi mulțumesc din suflet.
După ce femeia părăsește localul, prietenul mirat îl întreabă pe chirurg cine e superba domnișoară.
– Ăăă, păi e mama!
– Oho, păi ai făcut o treabă grozavă. Arată de milioane.
După câteva minute în restaurant își face apariția o altă doamnă, mult mai frumoasă. Se apropie de masa lor, îl sărută pe chirurg şi-i spune:
– Iubitule, liftingul facial şi liposucţia au făcut minuni. M-ai făcut să arăt cu 20 de ani mai tânără. Nu știu dacă voi putea să-ţi mulțumesc vreodată!
După ce şi această doamnă a părăsit localul, chirurgul îi explică prietenului că doamna respectivă e fosta lui soție.
– Dumnezeule! Dar eşti foarte priceput! Arată ca un fotomodel!
Nici nu apucă să-și ducă fraza la bun sfârșit că ușile restaurantului se deschid şi o femeie superbă, mult mai grozavă decât precedentele, cu un corp ce părea a fi sculptat, se apropie cu pași repezi de masa lor. Toți ochii din local erau acum îndreptați spre acel înger de femeie. Dar, spre surprinderea tuturor, femeia perfectă îi dă o palmă chirurgului şi cu glasul ridicat îi zice:
– Ticălosule! Uite ce-ai făcut din corpul meu! Mi-ai distrus viața! Cariera! Sper c-o să sfârșești în iad!
Toată lumea rămâne extrem de mirată de atitudinea frumoasei doamne, iar chirurgul îi zice prietenului:
– Știi ce, hai să nu mai vorbim despre asta. Era tata!