Pe gânduri...

     
      Motto:

   "Soarele străluceşte, ne încălzeşte şi ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioşi de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicaţia răului, durerii, foamei, ţânţarilor şi a oamenilor proşti.” (Ralph Waldo Emerson)

     Mda, cam aşa este. De o vreme, eu asta am tot încercat, de câte ori am căzut pe gânduri asupra vreunei chestii "epocale". Am încercat să nu mai despic firul în patru, să nu mă mai frământ pentru orice situaţie pe care nu o pot rezolva, pentru orice lucru minor şi fără importanţă, în general, am încercat să gândesc pozitiv. Nu e uşor. Şi nici nu-mi reuşeşte mereu. Cred că cei cu naturi solare, cu suflete suave şi cu multă credinţă, reuşesc să fie optimişti fără să facă eforturi. Eu, acum, fac eforturi. Da, dar măcar, multumită marii bunătăţi a lui Dumnezeu, acum nu mai sunt depresivă. E un progres, nu? Ei, azi mă bântuie oarece gânduri negre, pentru că mâine voi merge la vot. Bleah şi iar bleah! Nu mă mai învăţ minte, tot insist să-mi exercit "datoria de cetăţean responsabil", deşi ăştia continuă să facă ce vor ei. "Ăştia" este un eufemism pentru hahalerele (şi aici intră vreo câteva "beep"-uri!) politichiei, adică cei care ne conduc ţara. Unde o conduc, nici nu mai trebuie să spun.

Pe mâine!

Gânduri pioase

    Astăzi este Sfânta Filofteia. Noi, cei din jurul Mănăstirii de la Curtea de Argeş, o numim "Sfântuliţa noastră". Am şi eu convingerea, ca şi oamenii de pe aceste meleaguri frumoase şi încărcate de istorie, că ea ne apără de multele rele ce ne pândesc în viaţa asta a noastră efemeră. Nu ştiu dacă e aşa, dar gândul e reconfortant şi dătător de speranţă.

 

     Şi speranţa e cea mai de preţ ce ne-a rămas într-o lume care, după părerea mea, a devenit extraordinar de egoistă şi rea şi plină de păcate. Am să mă rog astăzi la "Sfântuliţa noastră" pentru toate rudele, toţi prietenii, toate cunoştinţele (şi chiar pentru toţi duşmanii). Aşa să ne-ajute Domnul!

Gânduri ninse

Motto: "Când zăpada adoarme, noaptea îşi cheamă câinii înapoi" 
                                                                                       (René Char)        
      

        Azi ninge prima oară în anul acesta. De vreo trei ani încoace, a devenit deja un obicei ca eu, de bucurie că ninge, să bat câmpii cu graţie şi să scriu câteva rânduri (care nu interesează pe nimeni, cred că lumea are alte ocupaţii decât să se extazieze în faţa primei ninsori) despre acest repetabil fapt al naturii. Ei bine, azi nu am timp, deci lumea a scăpat de "bla-bla-bla"-ul meu şi, deci, termin abrupt. Vreau să ies afară, în ninsoare. Mai bine, nu? În continuare e o imagine care arată cam cum se simte acum sufletul meu.

Gânduri de 1 Decembrie

              Azi, mărturisesc, nu am fost în starea aceea de graţie pe care mereu o simt când e ziua Ţării. Poate pentru că mi-e cam rău, am o nevralgie sâcâitoare, poate din cauze (la fel de sâcâitoare) pe care nu le pot desluşi. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a păsat. Nu. Îmi pasă mereu şi tot mereu îmi pare rău că nu pot face mai mult ca România să poată fi şi ea mândră de noi, aşa cum noi ne mândrim cu ea. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de aici şi de pretutindeni din lume!
 

Gânduri confuze

                                               MOTTO:
                                     "Trebuie să fi studiat mult
                                      ca să ştii puţin."
                                             Montesquieu

     Vorbele de mai sus nu au absolut nicio legătură cu mine. Orice asemănare este absolut întâmplătoare. Pentru că eu nu am studiat mult. Doar vreo şaisprezece ani. Pe urmă, bineînţeles, nu m-am oprit. Am studiat în continuare, dar "de voie", adică am citit tot ce mi-a plăcut. Sigur, ştiu mult mai multe decât ştiu alţii, dar, în acelaşi timp, ştiu mult mai puţine decât ar trebui să ştiu. Iar pentru asta, am mereu surprize. Iată, de exemplu, că astăzi întâlnesc, în revista REBUS, un titlu de careu care mi-a readus în memorie un cuvânt pe care l-am mai întâlnit o dată (hai, de două, bine, de trei ori!) în viaţa mea şi care m-a făcut să realizez iar (sau, din nou...)cât sunt de superficială şi ce confuză devin uneori din cauza acestei superficialităţi. Cuvântul este GALIMATIAS. (s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias).

                                                                                       

     P. S. Bonsaiul pe care l-am pus aici spre ilustrare, nu are, nici el, vreo legătură cu ce am scris mai sus, dar m-am gândit că dacă stau şi mă uit la el, meditând, poate că mi se limpezesc gândurile şi devin mai înţeleaptă.

Fără gânduri...

MOTTO:
                          "Uitarea şi mersul mai departe sunt
                           cea mai  mare înţelepciune"

       E frig, e ceaţă, în vecini se aude sâcâitor sunetul unei drujbe, am terminat cu treburile de prin gospodărie, nu multe, dar care mi-au luat multă vreme, televizorul nu merge (e bine, nici nu mă prea uitam eu la el) şi am hotărât să scriu ceva, dar nu am deloc chef. Aşa că m-am uitat pe Google (guglî, gugăl, goagăl, mă rog!) pentru a mai vedea ce se întâmplă prin ţară şi prin lume. Nu că mi-ar păsa, dar... La ştiri politice nu am suportat să mă uit prea amănunţit, am întotdeauna, când le aud sau le citesc, impresia că mi-e rău de la stomac şi o să vomit. Donc, primul-ministru Ponta (tot el e?) se "ceartă" cu preşedintele Băsescu (hélas, tot el e!), iar în acest timp, Crin Antonescu aţipeşte în timpul unei întruniri de partid. Campania pentru Parlamentarele din 2012 se desfăşoară cum ştim, cu acelaşi bla-bla-bla rizibil. Bleah!
      Am preluat de la americani (pe lângă multe alte "dude" comerciale şi nefolositoare nouă) Black Friday. Păi, ce ne-o fi trebuind, că la noi, de ani buni, toate zilele săptămânii se îmbracă în negru. Am devenit un popor cernit. Mai departe. A murit Şerban Ionescu. Dumnezeu să-l ierte, a suferit mult în ultimii doi, trei ani, dar  a fost un mare actor şi a fost, am impresia, un om bun. Accident în care au fost implicate cinci maşini pe şoseaua de centură a Ploieştiului. Un bărbat gol s-a urcat pe o statuie în centrul Londrei. Indeed?! Cred că asta nu le-a perturbat englezilor celebrul lor calm, nu? Explozie într-un restaurant din China. Proteste la Cairo. Israelul continuă conflictul cu Mişcarea Hamas. Fondurile U.E. se împart pentru bugetul pe 2013. (Şi? Nicio bucurie!)

        La "Dansez pentru tine" (la care eu nu mă uit, dar care cred că-şi are publicul său...) a început lumea să presteze mişcări lascive de striptease (vezi Nicoleta Luciu) sau săruturi de lesbiene (vezi Roxana Ionescu cu coregrafa ei). Sar peste certurile de la uşa corturilor Oanei Zăvoranu, Monicăi şi lui Irinel Columbeanu şi peste bătăile dintre manelişti în nu-ştiu-care-aeroport, pentru că deja e prea mult pentru mine. Ultima ştire, precum o falnică bomboană pe colivă: "Un vampir bântuie pe la graniţa (Serbiei, n. a.) cu România". Sper, din toată inima că e vreun stră-stră-strănepot de-al lui Ţepeş şi că vine la noi!

 

  

Gânduri. Pur şi simplu!

     
 
        Motto:

   "Cred...

     ... în roz

     ... că râsul te ajută cel mai bine să arzi calorii

     ... în săruturi

     ... în a fi tare când totul în jurul tău pare că merge rău

     ... că fetele fericite sunt cele mai frumoase fete

     ... că mâine este o altă zi.

    Şi, cel mai important, cred în minuni." (Audrey Hepburn)

    Multe din cele spuse de Audrey Hepburn, o actriţă pe care o iubesc tare mult, le cred şi eu şi, deşi au mai fost spuse şi mai înainte, de alţii, asta nu le micşorează deloc valoarea şi adevărul. Din păcate, nu putem mereu să le punem în practică. Sau, mă rog, eu nu le pot pune în practică. Pentru că au fost zile când a trebuit să mă îmbrac în negru, pentru că au fost săptămâni când nu am râs şi, mi-e foarte ruşine s-o spun, au trecut ani de când am primit un sărut. Adică, unul care să conteze. Sper din toată inima că am fost destul de puternică, pentru că în jurul meu cam mereu a mers câte ceva rău şi, cu toate astea, mereu am ajuns la un oarecare liman. Cam rar am putut zice că sunt o fată fericită şi niciodată nu am fost considerată o fată frumoasă. Dar îmi fac singură curaj ("Zoe, Zoe, fii bărbată!"), susţin şi eu, vorba lui Scarlett O'Hara, că "mâine este o altă zi" şi, mai ales, cred cu încăpăţânare că minunile există, că ni se întâmplă, doar că noi suntem prea agitaţi şi neatenţi şi prostuţi, şi din cauza asta nu le vedem.