O mulțime de gânduri în căutarea unei praxeograme

  

MOTTO: „Nu-i lăsa pe alții să-ți distrugă ziua. E ziua ta. Distruge-o tu!” (Anonim)

     După acest motto anonim și încântător de optimist (cu tente ironice și cam răutăcioase), chiar nu știu ce să mai scriu pentru a ieși dintr-o „stare” pe care nici măcar nu încerc s-o definesc. Având în vedere că „cerurile”, crezând că ne e dor de ploaie, au început s-o slobozească iarăși peste noi, planurile mele în legătură cu grădina s-au dus de râpă. Momentan, sper. Așa că o să revăd un serial (cu vreo zece ani în urmă cred că l-am mai „vizionat”, dar nu-mi aduc aminte nimic), o să scriu pe blog și o să mă conving singură să nu-mi mai fac gânduri negre. O să încerc, fără prea mare avânt, să-mi explic azi două chestiuni. Mai întâi, pe „Etnotique” (hm) am văzut o poză și dedesubt scria: „Costum argeșean cu ie, fotă, peșteman și șorț”. Bun, mă duc imediat să caut „peșteman”. Google mă corectează: Ați vrut să scrieți „peștiman”. Nu-l contrazic și mă duce direct la dicționar:

👇

PEȘTIMAN, peștimane, s.n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri, la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Variantă: (reg.) peșteman s. n.] – Din tc. peștimal.

Nota mea: Cred că acolo era vorba de legătoarea de cap, căci șorțul exista deja...

👇 

     Iată și un titlu (nu mai știu unde l-am întâlnit, îmi cer scuze) care iar m-a pus la muncă: „Reclame, praxeograme și strategii persuative”. Măi să fie! Recunosc, reclamele și strategiile lor persuative îmi erau cunoscute prea bine (chiar dacă nu și acceptate), dar „praxeograma” m-a lăsat cu gura căscată. Am căutat în dicționare și nu știau, l-am întrebat pe Google și iar m-a corectat: Ați vrut să scrieți „praxiogramă”. Dar nu știa nici el ce e aia. Mi-a oferit niște PDF-uri pe teme de pedagogie unde m-am lămurit că termenul s-ar lega de „praxeologie” dar, când am vrut să mă adâncesc în explicații, mi-am prins organele auditive în ele, neuronii mei au intrat în grevă, deci am renunțat. Păi, tot am învățat ceva, nu?

PRAXIOLOGÍE (PRAXEOLOGÍE) (fr.; {s} gr. praxis „practică” + logos „studiu”) s.f. Disciplină științifică care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității lor. Ca teorie a acțiunii eficiente, praxiologia are ca premise contribuțiile a numeroși gânditori, filosofi, și sociologi, în problema acțiunii și creativității umane în general, precum și a acțiunii sociale în particular. Forma ei contemporană, independentă, este legată de activitatea lui T. Kotarbiński (în plan gnoseologic) și a lui T. Parsons (în plan sociologic). Sursa: DE (1993-2009).

👇 Bancuri:

☺ Se întâlnesc doi ardeleni:
- Salut, Ioane. Ce faci?
- No, servus, Vasile… Iaca, plimb melcu’.
- Apăi, mă Ioane, frumos melc ai.
- Am avut altul mai frumos, dar mi-o scăpat și nu l-am mai putut prinde!

☺ Doi prieteni stau de vorbă la o bere:

- Oare ce să fac, că iubita mea îmi bate apropouri că suntem de trei ani împreună și ea vrea să se îmbrace în alb?

- Păi, poți să o înscrii la karate...