Gânduri îmbrăcate-n camizol

MOTTO: „Destinul nu este întotdeauna ca o petrecere la sfârşitul serii. Uneori nu înseamnă decât lupta zilnică pe care o duci cu viaţa.” (Arthur Golden)

     Mi-am început ziua de azi destul de devreme (cam pe la ora cinci), cum fac, de altfel, de o bună bucată de vreme. În timp ce executam, ca la cazarmă, rutina de dimineață, nu am putut să nu mă gândesc (iar) la muuuultele zile din viața mea când a trebuit să mă trezesc devreme pentru că... navetă, mers la școală, la facultate, la serviciu. Uram ceasul deșteptător și abia așteptam să fiu pensionară, pentru a putea dormi cât poftesc. Ce ironie, nu? Și de la gândul ăsta, am trecut, desigur, la cel despre soartă sau destin sau, mai ortodox, „voia lui Dumnezeu”. Păi, ca să mă refer la motto, destinul meu a însemnat, cel mai adesea, „lupta zilnică (...) cu viața”. Am zis că „executam ca la cazarmă” pentru că, în timpul când eram studentă, am făcut instrucție militară. O să revin la subiectul ăsta altădată, căci e mai mult de zis. Azi mă mulțumesc să adaug că suntem în ultima zi a lui februarie, în acest an bisect, fără să mai comentez pe tema asta. Scriu apoi aici cuvintele din dexonline.ro și la final, ca de obicei, câteva glume...

Cuvântul aleatoriu:

CAMIZOL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole. Sursa: DEX '09 (2009).

💭 Eu, după cum v-am spus, m-am „echipat” rapid și am trecut la treburile zilnice, dar le-am permis gândurilor mele să mai lenevească oleacă în camizole, până acum, când am început să scriem...

Cuvântul zilei:

INTERCALAR, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fr intercalaire] 1. Intercalat. 2. (Îs) Zi ~ă Zi adăugată lunii februarie în anii bisecți pentru a se menține acordul dintre anul civil și cel astronomic. 3. (Îs) Cultură ~ă Cultură a unei plante târzii printre rândurile de plante timpurii.

Cheia alegerii: An bisect.

😃 Nu, nu am început încă cu glumele, dar eu una m-am amuzat copios citind textul de mai jos:

„Suntem în luna februarie a anului 2024. Pentru că avem de-a face cu un an bisect, luna februarie are 29 de zile. Fie că vrem să recunoaștem sau nu, anul bisect are influențe asupra tuturor. Suntem siguri că vom învăța lecții importante în acest timp. Suntem predestinați să realizăm lucruri mari dacă ne concentrăm pe ele. Acesta este, în fond, începutul sezonului Pești, iar mulți dintre noi au șansa să prospere în această perioadă. (...) BALANȚA. Un lucru este sigur: această săptămână te va determina să depui eforturi considerabile când vine vorba de viața ta amoroasă. Deși s-ar putea să te simți atacat/ă sau chiar speriat/ă, rezultatul va fi mult mai bun decât ai putea să îți imaginezi vreodată. Nimic nu este ușor. Asta este un lucru bun, pentru că dacă totul ar fi ușor, atunci nimic nu ar avea o provocare. Atunci, nu ar fi nimic pentru care să tindem. Ești o persoană căreia îi plac provocările, și (...) tânjești după excelență. Cu suficient efort, în această săptămână, dragă Balanță, vei vedea că viața ta amoroasă chiar capătă o notă foarte iubitoare. Ai muncit mult pentru asta, și ea/el la fel. Așa că ai putea spune că săptămâna aceasta este despre dragoste și ajungerea la o stare de pace cu partenerul tău. Deși nu este ușor, este cu siguranță posibil, și asta îți va da un sentiment de succes.” Sursa: articol scris de Alina Costache pe romaniatv.net.

Glumele de azi: 

😃

El: - Aș fugi cu tine-n lume! 

Ea: - Unde să fugim, iubi, că ai băgat motorină doar de 50 de lei?!

😃

Mama a ajuns la al treilea cântec de leagăn. Copilul însă continuă să se răsucească în pat. La al patrulea cântecel, răbufneşte: 

– Mami, mai cânţi mult sau mă laşi să dorm?

😃

Un copil plângea pe holul școlii. Învățătoarea îl vede și-l întreabă: 

– Copile, de ce plângi? 

– Un coleg mi-a furat plăcinta! 

– A fost cu intenţie? 

– Nu, cu brânză...

Gânduri care spun, iar și iar, „mulțumesc”...

„Dacă i-am mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi, nu am mai avea timp să ne plângem.” (Richard Wurmbrand)

    Promit să nu-mi fac un obicei din a „plagia” propriile-mi așa-zise scrieri, dar de un timp sunt în mare pană de idei noi și, uitându-mă la câteva postări de pe blog, mi-a plăcut (dar nu din cale-afară, recunosc) ceea ce am scris acum vreo cinci-șase ani, cam tot pe vremea asta...

    „V-am mai zis cândva (cred că în mai multe rânduri chiar) că eu cred în micile fericiri. Ei bine, foarte pe scurt, căci sunt cam ocupată, o să vă mărturisesc, domniile voastre, gândurile mele de astăzi. Și anume, gândurile care îi spun „mulțumesc” lui Dumnezeu, căci mi-a îngăduit azi trei mici bucurii: una, să lucrez la ceva care, efectiv, îmi place mult, că m-am preumblat (cu treburi, nu așa, în dorul lelii!) prin ninsoare și că, prin bunăvoința unei doamne (de unde cumpăr, de obicei, miere), am gustat azi, după mult timp, faguri, ceea ce m-a făcut să plonjez cu mintea în plină copilărie, acasă la bunici. Ei aveau câțiva stupi și, desigur, fagurii erau preferații mei. Mi-am readus mintea în prezent și, cu toată smerenia, din tot sufletul, zic iar „mulțumesc”!Buuun, o să închei acum, căci v-am zis că nu prea am vreme și, după ce am împărtășit cu domniile voastre gândurile de astăzi, am să scriu în continuare, aceste două „ziceri”, VĂ ROG și MULȚUMESC (pe care eu le-aș numi magice și care, dacă le-am rosti mereu, ne-ar face mai buni și mai nestresați), în mai multe graiuri ale Terrei:

Franceza: Vă rog - Je vous (en) prie; Mulțumesc - Je vous remercie

Engleza: Vă rog / Please; Mulțumesc - Thank you;

Armeana: Vă rog – Khndrum yem; Mulțumesc – Shnorhakalut’yun

Japoneza: Vă rog - Dozo; Mulțumesc - Arigato

Spaniola : Vă rog – Por favor; Mulțumesc – Gràcias

Ceha: Vă rog – Prosím; Mulțumesc – Díky

Greaca: Vă rog – Parakaló; Mulțumesc – Ef̱charistíes

Hindi: Vă rog – Kr̥payā; Mulțumesc – Dhan’yavāda

Irlandeza: Vă rog – Ie do thoil; Mulțumesc – Go raibh maith agat

Lituaniana: Vă rog – Prašom; Mulțumesc – Dėkoju

Germana: Vă rog - Bitte; Mulțumesc - Danke

Maghiara: Vă rog – Kérem; Mulțumesc – Köszönöm

Portugheza: Vă rog – Por favor; Mulțumesc – Obrigado

Thailandeza: Va rog – Kruṇā; Mulțumesc – K̄hxbkhuṇ”

    P. S. MULȚUMESC pentru că ați citit (iar) textul de mai sus. Vă doresc o zi frumoasă, pe care încerc să o înveselesc și cu câteva glume...

😃

Doctorul către pacient:

– Nu pot pune un diagnostic exact al bolii dumneavoastră. Sincer să fiu, cred că e de la băutură…

Pacientul:

– Nu-i nimic, domnule doctor, o să vin când sunteți treaz!

😃

– Ce faci, iubi? Cum e tura de noapte, e aglomerat la spital?

– E liniște, chiar sunt afară, la o țigară, și admiram stelele. Uau, am văzut o stea căzătoare.

– Pune-ți o dorință.

– Mi-am pus.

– Auzi, dragule, mâine seară vine mama pe la noi și stă vreo trei zile.

– Dacă mi se îndeplinește dorința, nu mai vine...

😃

Doi părinţi, al căror fiu, ajuns la treizeci de ani, nu se hotăra ce să facă în viaţă, au decis să-l testeze. Au pus pe măsuţa din holul de la intrare o bancnotă de zece euro, o Biblie și o sticlă din cel mai bun whisky şi apoi s-au ascuns în debara.

– Dacă va lua bani, înseamnă că se va face om de afaceri. Dacă va lua Biblia, atunci se face preot, iar dacă va lua sticla de whisky, înseamnă ca o să avem un beţiv în familie, a zis mama.

Când a intrat în casă, tânărul a văzut obiectele de pe măsuţă. A luat hârtia de zece euro, a verificat-o în lumină, după care a băgat-o în buzunar. A luat apoi Biblia şi a pus-o sub braț, iar când a văzut sticla de whisky, a desfăcut dopul, a băut o înghiţitură şi pe urmă, cu sticla în mână, s-a dus la el în cameră.

Tatăl a zis, necăjit:

– E mai grav decât credeam, băiatul ăsta se face politician!

Un alt alişveriş cu gânduri

Motto: „Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare.” (Camil Petrescu)

     Astăzi, cuvântul aleatoriu, găsit în Dexonline a fost acesta: ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s.n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). Din turcescul alıșveriș. Buuuun, și imediat ce l-am văzut, mi-am adus aminte (ca prin ceață) că l-am mai „folosit” cândva, într-o postare de pe blog. Am căutat și da, l-am mai pus în titlu, acum vreo nouă ani, prin septembrie 2015. Am să reiau și textul de atunci, deși mi se pare destul de pueril, incomplet, superficial și scris „la repezeală”. Ah, dar stați așa, domniile voastre, păi caracterizarea „scrierii” mi se potrivește de minune, asta sunt eu. Am ales un alt motto pentru ceea ce scriu acum, în foarte-de-dimineața unei zile de februarie 2024, pentru că spune un mare adevăr, căci de prea multe ori, fără să vrem, cuvintele ne fac un deserviciu, nu ne ajută mereu, dar ele tot sunt mai bune decât tăcerea prostească și răutăcioasă. Am păstrat însă „poza” de la postarea de acum nouă ani (intitulată „Un alișveriș cu gânduri”), pentru că este exact ceea ce fac eu, atunci când mă pregătesc să scriu: rătăcesc, plină de uimire și curioasă, prin niște „magazine” cu cărți, cu gânduri, cu idei, cu informații, fie că acestea se numesc Bibliotecă, Internet, Oameni, Dicționar, Viață și, câteodată, când vrea Domnul, „cumpăr” câte ceva și de la sufletul și mintea din dotare și apoi încerc să le dăruiesc și altora ceea ce „am cumpărat”. Atât pentru astăzi, aș zice că mi-am cam cheltuit toate gândurile...
👇

Motto: „Într-un magazin non-stop, se află cel puțin cinci clienți în permanență și aceștia vor veni la casă în același timp, mai mult decât atât, primul la rând va fi cel cu cele mai multe produse.” (Edward Murphy) 

Ei bine, domniile voastre, astăzi, pornind de la un cuvânt care nu știu de ce mi-a venit în minte, gândurile mele s-au hotărât să vândă sau să cumpere niște vorbe ce au poposit în limba română de la turci. Cuvântul de care vă vorbesc este alişveriş, (pl. alișverișuri, s.n, familiar, învechit, vânzare, negoț, afaceri (reușite). – din tc. alișveriș). Bine, deci vom cumpăra acadele, baclavale (îmi plac la nebunie!) şi şerbet, vom vinde tutun, tăvi, cearşafuri, herghelii, iaurt, vom încerca să nu dăm bacşiş şi să nu intrăm în vreo belea. Aferim, ne putem duce apoi la un bairam în vreo sufragerie simadicoasă. Sau să stăm acasă, să ieşim pe cerdac, privind un cioban cu oile pe un tăpşan. Eram sigură că „cioban” e cuvânt de-al nostru, mioritic, dar se pare că nu. În regulă, nu mai scriu alte giumbușlucuri, căci poate aveţi şi alte treburi, mai fistichii...
P. S. Mai multe cuvinte, aici:
https://adevarul.ro/stiri-locale/targu-jiu/cuvinte-folosite-zi-de-zi-care-au-fost-imprumutate-1796580.html

Să tragem linie și să adunăm niște gânduri

„În adâncul sufletului, știa cine este, iar acea persoană era deșteaptă, amabilă și adesea chiar amuzantă, dar cumva personalitatea ei se rătăcea mereu undeva între inimă și gură și se trezea spunând ceva greșit sau, mai adesea, nimic.” (Julia Quinn)

E o duminică noroasă, pare că ar vrea să vină Primăvara, dar e puțin probabil. Am pornit scrierea voind să urmez îndemnul din titlu, dar totalul gândurilor de astăzi nu încape aici, deci mă rezum la câteva. Mai întâi, gândul că ceea ce spune Julia Quinn mi se potrivește „ca marca pe scrisoare” (mai puțin chestia cu „deșteaptă”) și de aceea am și repetat citatul, căci da, l-am mai scris de vreo două-trei ori. Un termen întâlnit la un rebus m-a făcut să schimb direcția și să nu mai adun aici decât gândul că trec uneori pe lângă niște idei și nu le iau în seamă și, din nefericire, până când vreau să le scriu, le uit. Asta, dacă nu am inspirația să le notez undeva, așa, „în așteptare”. Deci brachez și redau mai jos cuvântul cu pricina și un text fabulos, găsit pe Facebook cam după ce a început războiul din Ucraina, scriere care, spre dezamăgirea mea, era anonimă. Îmi cer scuze dacă nu era anonimă, dar nu am știut eu să caut SURSA...

(A) BRACA vb. I. tranzitiv 1. A îndrepta un obiect, un lucru către un punct. 2. A orienta roțile directoare ale unui automobil pentru a vira. ◊ A înclina comenzile unui aparat de zbor. II. intranzitiv - A întoarce (un vehicul), a vira. (< fr. braquer). Sursa: MDN '00 (2000).

👍

„O distinsă doamnă psiholog, din lista mea de prieteni, a avut „îndrăzneala” să-l compare pe Zelenski cu Ștefan cel Mare. Atâta i-a trebuit, au sărit „patrioții”, jigniți nevoie mare de așa „blasfemie”. Chestia asta s-a întâmplat acum câteva zile, dar ideea în sine roade în mintea mea precum cariul în lemn. Nu din pricina comparației în sine, ci din cauza reacțiilor la comparație. Să ne imaginăm că ar fi existat un Facebook în Evul Mediu. Mai întâi, lucrurile s-au petrecut cam așa... La Ștefan cel Mare vin iscoadele și mesagerii occidentali care îl avertizează: „Măria Ta, avem informații certe și precise că vin turcii. În câteva zile, vor trece granița dintre Țara Românească în Moldova, țintă finală fiind Suceava”. Ștefan cel Mare sună mobilizarea generală și începe, mai important decât orice, să caute aliați în Occident. Întâi, trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, deși cu cel din urmă era în relații foarte proaste. Dar pericolul era imens pentru Occident: pică Moldova, pică și Occidentul. Ștefan cel Mare îi scrie o scrisoare și Papei, căruia îi cere ajutorul, dar acesta a ignorat pericolul și nu i-a răspuns domnitorului. Cei care au percutat cât de cât au fost polonii, ungurii/secuii și lituanienii. Și turcii au intrat în Moldova, exact așa cum spuseseră iscoadele și mesagerii. Lupta s-a dat lângă Vaslui, unde Ștefan a administrat o înfrângere grea turcilor. Este considerată cea mai mare victorie impotriva turcilor, iar Ștefan cel Mare este numit erou al creștinătății. Buuun. Să ne imaginăm ce se petrecea în tot acest timp pe FB-ul din Evul Mediu: prin piețe, târguri, cârciumi, unde oamenii se întâlneau și discutau. Printre ei, erau infiltrați agenți ai otomanilor, care dirijau discuțiile într-o anumită direcție. (...) Înainte de bătălie: Măria Sa e un voivodaș care ne bagă în război. Nu este războiul nostru, n-are decât Occidentul să se descurce, n-o să murim noi pentru el. Mai bine să închine țara la turci, să cadă la o înțelegere, ca să nu mai moară oameni pentru ambițiile lui. Turcii nu-s așa de răi, dacă te înțelegi cu ei, se poate trăi în pace. Nu-i adevărat că ne jefuiesc, omoară, ne iau copiii și-i duc la Stambul, minciuni ale Occidentului. Ai fost vreodată la Stambul, ai văzut ce frumos e? Civilizație, se mănâncă numai icre negre cu linguri de aur, deci și nouă o să ne dea icre negre cu linguri de aur. Voivodașul ăsta e un clovn vândut Occidentului, păpușa papistașilor, noi suntem ortodocși. După bătălie: Da, a învins, pentru că e un criminal vândut Papei, au murit oameni nevinovați din cauza lui, că de-aia l-a numit Papa „atletul creștinătății”, s-a făcut papistaș, am auzit că e fiul nelegitim al Papei, pe numele lui adevărat Sorosus... QED”.

P. S. Și, pentru că, după ce am citit ce-am scris eu azi, mă simt cam „blondă”...

😊

În gară, o blondă merge la Biroul de Informații și întreabă:

- Nu vă supărați, pot să vă pun o întrebare?

- Desigur, doar de aia suntem Birou de Informații!

- Îmi stă bine blondă?

😊

Examenul pentru obținerea permisului de conducere. Blonda urcă în mașină.
- Mulțumesc, ați picat, spune examinatorul.
- Cum să pic, domnule, când nici nu am pornit?
- Păi, v-ați așezat pe bancheta din spate!

😊

Soțul unei blonde se întoarce acasă dintr-o călătorie de afaceri și intră în dormitor, unde găsește un bărbat gol întins în pat. Deschide dulapul și își găsește soția ascunsă acolo.

- De câte ori trebuie să-ți spun, draga mea? El trebuie să se ascundă, nu tu!                 

Gânduri ce se reped ca hultanii

 

MOTTO : „Este un gând curios, dar numai atunci când vezi oameni care arată ridicol, realizezi cât de mult îi iubești.” (Agatha Christie)

Azi e Dragobete. I se mai spune și Cap de Primăvară. I se spunea așa mai demult, când anotimpurile aveau decența să vină în ordinea lor firească, nu ca acum, când nu mai știm prea bine în care dintre ele suntem. Am hotărât să nu mai reiau azi cele ce le tot zic de ani de zile în legătură cu Iubirea, cu „sufletul pereche”, cu inima mea frântă de prea multe ori, cu speranța și, mă rog, toate bla-bla-urile aferente. Am găsit titlul de astăzi la „cuvântul aleatoriu” postat pe Facebook (mie îmi place mai mult forma „hultan”). Am găsit și ideea legată de titlu (sau, mai degrabă, titlul s-a „pliat” pe idee) și anume că în acest moment gândurile mele, în mare parte, chiar se reped ca niște hultani. Din nefericire, ele se reped unele asupra altora, iar urmarea e un haos total în biata mea minte (care și-așa e destul de „bramburită”). Citatul din mottto, aparținând Agathei Christie, este, bineînțeles, în reluare, dar îmi place și se potrivește la fix cu intenția mea de a lua totul „à la légère” și a mă persifla copios. „Citatul” din poză e mai mult decât haios, chiar m-a distrat, preț de două-trei secunde. Dar nici primul, nici al doilea, nu au reușit să liniștească apele minții mele, gândurile continuând să se „atace” unele pe altele, așa că voi încheia rapid scrierea asta. Însă nu înainte de a căuta niște glume... 

😆 

Discuție în tren:

- Ce ţi-e cu tehnologia asta modernă, zice un călător din compartiment. Am văzut un documentar italian pe „Discovery”, unde se arăta că, la şapte dimineaţa, intră cireada de vite pe poarta abatorului, şi la şapte seara ieşeau pe poartă containerele cu conserve…

- Ehei, dar în Japonia, la şase dimineaţa intră pe poartă camionul cu nisip, iar la ora paisprezece iese vagonul cu microprocesoarele pe bază de siliciu.

- Vax, zice Bulă, uite, în oraşul nostru, cam pe la ora zece, muncitorii au început să toarne fundaţia la Fabrica de bere, iar pe la unsprezece toţi erau beţi morţi!

😆 

Când Dumnezeu a creat omul, Sfântul Petru a întrebat:

– E gata, Doamne?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Hm… pune-i și degete mici la picioare!

Bineînțeles, Sfântul Petru a dorit să știe care este scopul unui astfel de demers:

– Degete mici? Pentru ce?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Pentru mobilă. Crede-mă, o să râdem…

😆 

El: Jur că m-am îndrăgostit de tine!

Ea: Și nevastă-ta?

El: Nu, doar eu...

Azi, niște gânduri superflue

„În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.” (Constantin Brâncuși)

 

    Nu, nu cred că am să scriu azi despre Constantin Brâncuși, deși toată lumea face asta. Am pomenit însă câte ceva pe Facebook. O să reiau, destul de spășită și resemnată, ideea că sunt îngrozitor de superficială și devin îngrijorător de uitucă. Superficială pentru că da, am citit multe despre marele artist, dar nu am știut că a avut un fiu. Sau, și mai „tragic”, poate că am știut, dar am uitat. Tot rău e, și-așa și-așa. Din cauza asta, gândurile mele de azi mi se par superflue...

SUPERFLUU, -UĂ, superflui, superflue, adj. Care este de prisos, inutil. [Acc. și: superfluu. – Pr.: su-per-flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. (Sursa: DEX '98)

😮
„John Constantin Brâncuși Moore a fost fiul sculptorului din relația pe care (...) a avut-o cu Vera Moore, fosta sa secretară şi o pianistă extrem de apreciată în acele timpuri. Drumurile Verei Moore și ale lui Brâncuși s-au intersectat la Londra, la un concert al artistei. Cei doi au avut multe vreme o relație ascunsă, iar Vera a acceptat „rolul” de secretară în viața sculptorului. John Constantin Brâncuși Moore a venit pe lume pe data de 15 septembrie 1934, când Vera Moore avea 38 de ani, iar Brâncuși abia împlinise 58. (...) Brâncuşi nu l-a legitimat însă niciodată pe John ca pe urmașul său natural. Copilul a crescut cu mama sa. Prima apariție în presă despre existența unui urmaș al lui Brâncuși a fost în anul 1978, în prestigioasa publicație franțuzească „Le Monde”. John Constantin Brâncuși Moore a murit pe data de 11 noiembrie 2016, la fel ca tatăl său, la Paris. Avea 82 de ani. John Moore a trăit toată viața sa în Franța, lângă Paris, și a fost fotograf la celebrul cabaret „Crazy Horse”. El nu a avut urmași.”

Sursa articolului: https://www.shtiu.ro/e-adevarat-ca-brancusi-a-avut-un-copil-ce-s-a-intamplat-cu-el/

😃 Glumele zilei:

Discuție între soți:
- Dragă, aș mânca ceva bun astăzi.

- Vezi borcanul ăla de Nutella?

- Daaa!

- Ai niște ciorbă în el.

😃

La intrarea într-o mănăstire, din mulțimea de pelerini se aude un strigăt:

- Fraților, merg! Nu pot să cred! Merg din nou pe picioarele mele!

- Spune, cum s-a produs minunea?

- Mi-au furat mașina!

😃

O mamă și fiica ei făceau cumpărături în mall când, deodată, mama pune ochii pe o haină de blană și îi zice fiicei:

- Anul acesta, cred că o să-mi cumpăr singură cadoul, în loc să vă pun pe voi să-mi cumpărați ceva.

Fata dă din cap în sens că este de acord. 

- Și cred că această haină de blană este potrivită.

Fata protestează, indignată:

- Dar, mamă, un animal neajutorat și amărât a trebuit să sufere ca tu să ai asta.

Mama îi răspunde:

- Oh, nu te necăji, dragă, tatăl tău nu va primi nota de plată decât peste două săptămâni.

😃 

Și tot la această rubrică, dar cu mențiunea „glumă proastă”, o reclamă care m-a lăsat pur și simplu fără cuvinte. Întâi m-am amuzat (ha, ha, „puicuța pițipoancă”, pe urmă am fost, preț de cinci minute, destul de confuză, apoi indignată, dar în final, tot pe tăcute, m-am gândit că cineva ar trebui să anunțe Protecția Consumatorului. Acum zâmbesc iar, căci mi-a venit ideea să-mi văd de treabă și să mă amuz și eu cum pot...