Aici este un „locșor” unde-mi place mie să poposesc și să-mi „împărtășesc” unele gânduri cu alții. Însă cel mai adesea, recunosc, mă întâlnesc aici doar eu cu mine. Îmi place să trec, din când în când, pe la blogul meu, și asta pentru că „scrisul” îmi aduce liniște și tămăduire sufletească. Eu am ajuns să îl percep ca pe un fel de spovadă, de eliberare (a gândurilor), ca pe o „terapie” chiar. Și, desigur, îmi mai place să trec pe la blog pentru că, uneori, „scrierile” mele mă amuză copios...
marți, 27 februarie 2024
Un alt alişveriş cu gânduri
Astăzi, cuvântul aleatoriu, găsit în Dexonline a fost acesta: ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s.n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). Din turcescul alıșveriș. Buuuun, și imediat ce l-am văzut, mi-am adus aminte (ca prin ceață) că l-am mai „folosit” cândva, într-o postare de pe blog. Am căutat și da, l-am mai pus în titlu, acum vreo nouă ani, prin septembrie 2015. Am să reiau și textul de atunci, deși mi se pare destul de pueril, incomplet, superficial și scris „la repezeală”. Ah, dar stați așa, domniile voastre, păi caracterizarea „scrierii” mi se potrivește de minune, asta sunt eu. Am ales un alt motto pentru ceea ce scriu acum, în foarte-de-dimineața unei zile de februarie 2024, pentru că spune un mare adevăr, căci de prea multe ori, fără să vrem, cuvintele ne fac un deserviciu, nu ne ajută mereu, dar ele tot sunt mai bune decât tăcerea prostească și răutăcioasă. Am păstrat însă „poza” de la postarea de acum nouă ani (intitulată „Un alișveriș cu gânduri”), pentru că este exact ceea ce fac eu, atunci când mă pregătesc să scriu: rătăcesc, plină de uimire și curioasă, prin niște „magazine” cu cărți, cu gânduri, cu idei, cu informații, fie că acestea se numesc Bibliotecă, Internet, Oameni, Dicționar, Viață și, câteodată, când vrea Domnul, „cumpăr” câte ceva și de la sufletul și mintea din dotare și apoi încerc să le dăruiesc și altora ceea ce „am cumpărat”. Atât pentru astăzi, aș zice că mi-am cam cheltuit toate gândurile...
Ei bine, domniile voastre, astăzi, pornind de la un cuvânt care nu știu de ce mi-a venit în minte, gândurile mele s-au hotărât să vândă sau să cumpere niște vorbe ce au poposit în limba română de la turci. Cuvântul de care vă vorbesc este alişveriş, (pl. alișverișuri, s.n, familiar, învechit, vânzare, negoț, afaceri (reușite). – din tc. alișveriș). Bine, deci vom cumpăra acadele, baclavale (îmi plac la nebunie!) şi şerbet, vom vinde tutun, tăvi, cearşafuri, herghelii, iaurt, vom încerca să nu dăm bacşiş şi să nu intrăm în vreo belea. Aferim, ne putem duce apoi la un bairam în vreo sufragerie simadicoasă. Sau să stăm acasă, să ieşim pe cerdac, privind un cioban cu oile pe un tăpşan. Eram sigură că „cioban” e cuvânt de-al nostru, mioritic, dar se pare că nu. În regulă, nu mai scriu alte giumbușlucuri, căci poate aveţi şi alte treburi, mai fistichii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niște gânduri ascunse după un nor
MOTTO: „ Nu-ți fie frică să faci un pas mare. Nu poți trece o prăpastie din două sărituri mici. ” (David Lloyd George) Așaa... Deci, cred as...
-
Citatul zilei: „ E imposibil să te bucuri de trândăvie dacă nu ai de lucru până peste cap. Nu-i nicio scofală să nu faci nimic, atunci când ...
-
Voi scrie cuvintele „luate” din dexonline.ro ieri și astăzi. Doar atât, pentru că multe dintre cuvintele mele, împreună cu mai toate gânduri...
-
☺ „ Politica se presupune a fi, ca vechime, cea de-a doua meserie din lume. Am ajuns să îmi dau seama că se aseamănă foarte mult cu cea din...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu