Ineditele ascunzișuri ale gândurilor

  

Este prima zi din toamna asta când într-adevăr îmi e frig. Tare frig. Încă nu sunt sigură dacă asta e din cauza celor patru-cinci grade (Celsius) din termometru, sau pentru că am răcit. Focul arde în sobă, în casă e cald, dar mie tot frig mi-e. Deci cred că voi merge pe varianta a doua. Nu-mi place, dar ce să fac?! Și tot astăzi, gândurile mele au avut chef să se joace de-a v-ați ascunselea cu mine. Am numărat eu, cu ochii închiși (de aproape că era să adorm) până la 20, și apoi am pornit să le caut. Ei bine, nu le-am găsit, căci și-au găsit niște ascunzișuri inedite prin mintea mea și sunt sigură că de-acolo mă privesc și se amuză pe seama mea. Ei, și?! Eu chiar nu mai am chef să le caut, o să scriu cuvintele din dexonline și niște glume vechi și apoi o să-mi văd de treburi. Înainte de asta, aș vrea să scriu două vorbe despre un titlu care mi-a sărit în ochi în timp ce căutam glumele, și anume Marcel Ciolacu insistă ca nu toate pensiile să fie mărite cu 15%: „Așa e creştineşte” (Autor: Irina Chirtoc; Joi, 17 Noiembrie 2022, ora 20:18; Sursa: ziare.co. Nu nu mai scriu nici ălea două vorbe, e Postul Crăciunului și n-aș vrea să înjur...

Cuvântul aleatoriu:

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră. Sursa: DEX '09 (2009).

(...)

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-ră. – Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul zilei:

SEPTUÓR s.n. Bucată muzicală pentru șapte voci sau șapte instrumente; septet. [Pron. -tu-or. / < fr. septuor]. Sursa: DN (1986). Cheia alegerii: 100 de ani de la moartea scriitorului Marcel Proust. Septetul lui Vinteuil (Le septuor de Vinteuil) este laitmotiv în romanul „În căutarea timpului pierdut”. Una din piesele care i-au servit drept model pentru „muzica” din roman a fost Sonata de César Franck în interpretarea lui George Enescu.

   💭  Repetabilele glume...

Două prietene stau de vorbă:

– Aseară, când am venit cu mașina acasă, am dat peste iubi că se pupa cu alta!

– Şi, ce ai făcut?

– Păi, nu ți-am spus mai înainte?
&&&
La țară, la bunici, în timpul mesei, un puști întreabă:
- Bunico, ai WiFi?

- Știi ce, aici nu ești la maică-ta, să faci nazuri... Mănânci ce-ți dau!
&&&
Un pădurar ardelean e întrebat de un ziarist:
- Bade, și cum ți-ai dat seama că ursul o să te atace?

- Păi, s-o uitat la mine fix ca muierea mea!
&&&
O tipă, blondă, își cumpără un papagal. Acasă, îl întreabă:
- Ia zi, măi prostule, știi să vorbești?

Papagalul:
- Da, „deșteapto”, dar tu știi să zbori?
&&&
Un bărbat cu figura tristă intră într-un bar și cere o bere. Barmanul îl întreabă:
- Ce e cu fața asta lungă?

Bărbatul răspunde:
- M-am certat cu nevasta și a zis că nu mai vorbește cu mine o lună!
- Și, care e problema?
- Ei bine, luna se termina în seara asta...
&&&
Un tip, puțin amețit, merge la doctor, acuzând dureri de cap. Doctorul îl consultă, după care îi spune:

- Nu pot să pun astăzi un diagnostic sigur bolii dumneavoastră. Cred că de vină este alcoolul...

- Nicio problemă, doctore, am să revin când sunteți treaz!