MOTTO: „Mai devreme sau mai târziu în viață, toți descoperim că fericirea perfectă nu există, dar sunt câțiva care stau și cântăresc opusul: nici nefericirea totală nu există.” (Primo Levi, supraviețuitor de la Auschwitz)
Blogul ăsta e un „locșor” unde-mi place să poposesc și să-mi „împărtășesc” gândurile cu alții. Însă cel mai adesea, recunosc, mă întâlnesc aici doar eu cu mine. Îmi place să trec, când și când, pe la blogul meu, pentru că „scrisul” îmi aduce liniște și tămăduire sufletească. Eu am ajuns să-l percep ca pe un fel de spovadă, de eliberare (a gândurilor), ca pe o „terapie” chiar. Și, desigur, îmi mai place să trec pe la blog pentru că, uneori, „scrierile” mele mă amuză copios...
O să încep astăzi prin a-mi reaminti niște glume mai vechi, în speranța (cam deșartă, aș zice în acest moment) că dispoziția mea, care nu-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu