Gânduri printre dinţi

MOTTO:
"Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu-i încă                                                                                   pierdută" (William Shakespeare)

       Păi, pornind de la concret spre abstract, sau de la sensul propriu la cel figurat, aş vrea să bat astăzi puţin câmpii despre dinţi şi despre gânduri printre dinţi. Pentru mine, uitatul prin dicţionar este o mare încântare. Îmi reamintesc, de fiecare dată, câte ceva uitat. Sau descopăr (încă!) cuvinte pe care chiar nu le-am folosit de mult, ori nu le-am ştiut deloc (da, de acord, mi-e jenă!). Azi am căutat cuvântul dinte. O să vă spun pe urmă de ce.

DÍNTE, dinți, s. m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalț, situate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe, a mesteca și a fărâmița alimentele; p. restr. fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor. ◊ Dinte de lapte = fiecare dintre dinții care le cresc copiilor în primii ani ai vieții și care cad mai târziu, fiind înlocuiți cu dinții definitivi. ◊ Expr. Soare cu dinți = soare pe timp geros, răcoros sau ploios. A se ține de ceva cu dinții = a nu ceda cu niciun preț, a nu renunța nicidecum la ceva. Înarmat până în dinți = v. înarmat. A-i scoate (cuiva) și dinții din gură = a-i lua (cuiva) tot ce are, a sărăci (pe cineva). A-și arăta dinții = a amenința; a se manifesta în mod nefavorabil. Printre dinți = (în legătură cu verbe de declarație) neclar, nedeslușit (și cu nemulțumire). A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva. ♦ Compuse: dintele-dracului = plantă erbacee cu flori albe, roșii-purpurii sau verzui așezate în spice (Polygonum hydropiper); (porumb) dinte-de-cal (sau dintele-calului) = varietate de porumb cu boabe mari, late și albicioase, cu un șănțuleț la vârf. 2. Fiecare dintre crestăturile, zimții, proeminențele (ascuțite și regulate) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină; fiecare dintre colții pieptenelui, ai greblei, ai grapei etc.3. Înălțime stâncoasă, izolată, cu pereții abrupți; colț. – Lat. dens, -ntis. 

     Fascinant, nu? Mă rog, cred că pentru domniile voastre poate fi cam plictisitor, dar mie mi se pare destul de interesant traseul gândurilor mele. Să vi-l spun: pe timpul ăsta instabil, cu treceri de la frig la cald, de la soare la ploaie, de vreo săptămână am o uşoară nevralgie. Ieri şi azi mi-a cam trecut. De aici, gândul că ar cam trebui să trec pe la dentist (mă rog, în viitorul foarte îndepărtat), apoi că arătatul dinţilor într-un zâmbet ne face şi pe noi mai plăcuţi dar sigur face ziua celor cu care discutăm mult mai frumoasă şi, în fine, că aceste gânduri ale mele sunt, recunosc, cam neclare. Ei, pentru asta, ca să fiu în temă, voi sta o vreme, ca în bancul acela celebru (prietenii ştiu care!), cu "dinţii-n sus". Pe curând.