Iată ce ne spune Wikipedia Internetului despre cuvântul "mărgăritar":
Termenul „mărgăritar” se poate referi la:
* mărgăritar, rocă sedimentară provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme. Spălat și sortat la mărimi cuprinse în intervalul 4-8 mm. (numit și pietriș) este utilizat ca material de construcție, la tratamente de drumuri, terasamente etc.
* mărgăritar, boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț.
*mărgăritar, specie de plante erbacee, floare (lăcrămioară, cerceluș).
* mărgăritar, numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene; vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus).
Ei bine, domniile voastre, asta ar fi partea teoretică a gândului meu de azi. Eu vreau să mă refer, cum desigur aţi ghicit deja, la partea metaforică. E început de săptămână, şi nu orice fel de săptămână, ci Săptămâna Mare (sau a Patimilor). Mi-aş dori ca gândurile mele, şi ale tuturor, să fie nişte mărgăritare, chintesență a bunătății, liniștii sufletești, credinţei, altruismului şi păcii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu