Gânduri despre cele trei maimuţe înţelepte

"Nu văd, nu aud, nu vorbesc": legea de aur a japonezilor şi a budiștilor. Numele celor trei maimuțe mistice înțelepte, ce exemplifică acest stil de viaţă, sunt:  Mizaru - nu văd (niciun rău), Kikazaru (sau Mikazaru) - nu aud (nimic rău), Iwazaru (sau Mazaru) - nu vorbesc (de rău). (Hm, se pare că există şi o a patra maimuță, Shizaru, care întruchipează principiul "să nu faci rău", care mie mi se pare cel mai important de urmat în viață). Sunt de acord şi cu celelalte trei, deşi suntem oameni (sau, mai degrabă, oameni suntem) şi tot ce e omenesc nu ne e străin, nu-i aşa? Important este să încercăm. Faza cu vorbitul e, cel puțin pentru mine, o problemă. Recunosc că vorbesc mult. Iar când vorbești mult, e imposibil să nu superi pe cineva, chiar fără intenţie. Ceea ce mă salvează este faptul că, în majoritatea timpului, sunt singură, aşa că mai bine scriu ceva sau, când şi când, vorbesc cu mine însămi...

                                  

   

Grădinărit printre gânduri

    

 În loc de motto: "Asta nu e grădina mea, dar poate fi, într-o bună zi!"

  

      Astăzi am început (recunosc, cam fără puteri după atâta stat în casă), oarece munci prin grădină. E soare, e frumos, destul de cald, deşi bate vântul, așa că vreo două ore m-am tot aferat prin natură, curățând trandafirii, adunând frunzele uscate, tăind crenguțele uscate ale pomilor şi coacăzilor etc. E plăcut, întotdeauna mi-a plăcut lucrul în grădină. În timp ce lucram, căutam în minte soluţii la nişte situaţii din viaţa mea actuală. Trebuie să recunosc că nu prea le-am găsit. Soluţiile, adică. O să mai caut şi-n zilele următoare, pentru că, de acum, o să tot grădinăresc. Apropo de găsit soluţii, iată un banc adecvat:

    "Un evreu din Rusia primește permisiunea de a emigra în Israel. La graniţă, ruşii îi controlează bagajul,  găsesc împăturit între haine un bust al lui Lenin şi-l întreabă:
    - Ce e ăsta?
     Evreul răspunde:
    - Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e ăsta... Ăsta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului şi a adus bunăstarea poporului rus. L-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate...
   OK,  rusii îl lasă  sa treacă.  Pe aeroport, în Tel Aviv, grănicerii găsesc bustul lui Lenin şi întreabă:
    - Ce e ăsta?
 Evreul răspunde:
    - Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e ăsta. Ăsta e Lenin, nenorocitul din  cauza căruia am părăsit eu Rusia şi l-am luat cu mine ca să am pe cine să blestem în fiecare zi.
 Îl lasă și ăştia să treacă...
   Tipul se duce acasă, pune bustul pe raftul unei biblioteci şi, la o petrecere organizată de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul şi întreabă:
    - Cine e ăsta?
 La care evreul îi răspunde:
   - Ar trebui sa întrebi CE e ăsta, nu CINE e ăsta. Răspunsul e: zece kilograme de aur de 24 de carate, fără impozit, vamă sau TVA!"

Mărgăritare în gânduri

     Iată ce ne spune Wikipedia Internetului despre cuvântul "mărgăritar":

      Termenul „mărgăritar” se poate referi la: 

 * mărgăritar, rocă sedimentară provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme. Spălat și sortat la mărimi cuprinse în intervalul 4-8 mm. (numit și pietriș) este utilizat ca material de construcție, la tratamente de drumuri, terasamente etc.

* mărgăritar, boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se utilizează ca podoabă de preț. 

 *mărgăritar, specie de plante erbacee, floare (lăcrămioară, cerceluș).

 * mărgăritar, numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene; vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus).

     Ei bine, domniile voastre, asta ar fi partea teoretică a gândului meu de azi. Eu vreau să mă refer, cum desigur aţi ghicit deja, la partea metaforică. E început de săptămână, şi nu orice fel de săptămână, ci Săptămâna Mare (sau a Patimilor). Mi-aş dori ca gândurile mele, şi ale tuturor, să fie nişte mărgăritare, chintesență a bunătății, liniștii sufletești, credinţei, altruismului şi păcii.