Contradicţii, dileme, confuzii şi alte gânduri

                                   Astăzi , joi, 19 martie, în anul de graţie 2015, am plecat înspre Primărie (o, nimic plăcut, a trebuit să-mi plătesc ceva taxe şi impozite!) în timpul primăverii şi m-am întors, peste vreo două ore, în plină iarnă. Destul de confuză treaba. Da, ninge, ninge straşnic, cu fulgi mari, ninge cum nu a nins în decembrie. Ca să ilustrez gândurile ce mă cutreieră, cu contradicţiile, dilemele şi uşoara nedumerire din ele, am postat cele două imagini. Specific că ăia sunt fulgi de nea. Ei, astea sunt capriciile vremii, ce putem să le facem. Nu-i aşa? Ce e mai neplăcut, în toată alternanţa asta de timp frumos şi diverse intemperii, e că atâta vreme cât a fost soare şi cald, eu zăceam cu temperatură şi dureri în gât, iar acum, că sunt ceva mai vioaie şi aveam de gând să ies prin grădină la diverse munci, iată că ninge. Nu-i nimic, focul arde în sobă, aşa că voi sta în casă şi voi pretinde că totul e bine. Celelalte dileme şi gânduri confuze, le las pentru următoarea postare...                                                              

Gânduri care-mi dau cu zecimale...

                                                                                                                                                   Nu prea am spor în seara asta la scris, şi nu pentru că n-aş avea o mulţime de gânduri care-mi roiesc prin căpşor, ci pentru că mi-a fost tare rău şi gândurile, cum aţi văzut şi-n titlu, îmi dau cu zecimale. Şi de-aia devin uşor confuză. Nu pot să mă stabilesc la vreun gând, că altul îi ia locul. De vreo cinci zile duc război cu o răceală care aproape m-a doborât. Greu! Ăsta-i unul dintre puţinele momente când regret că sunt singură. Deci, azi e vineri (şi 13!), alţii se pregătesc în mod vioi să petreacă un sfârşit de săptămână de vis şi eu cred că voi sta la căldură şi doar voi visa la asta. Şi cred că voi citi. Nu am mai citit o carte de vreo două luni. Da, mi-e ruşine, dar asta e! În timp ce scriu, la televizor e o emisiune de prezentare a pieselor de teatru, filmelor, cărţilor, expoziţiilor şi duduia care o prezintă şi-a ţuguiat graţios buzele şi a încheiat cu: "Acestea au fost recomandările noastre. Urmăriţi şi mâine "Tv Guide" (pronunţat "ti vi gaid"). De ce nu i-or fi spus oare, româneşte, "Ghid Tv", pentru că tot de atâtea ori trebuia să deschidă guriţa?!

Gânduri printre fulgi de nea. Şi "viţăvercea"...

    Motto:
"Profesorul (începând să scrâșnească): Dar Șpania, mă?
Elevul (intimidat): Și... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Șpania, unghe-i Șpania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăvercea!
Elevul (aiurit): Și... Spania și Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): Și mai care?
Elevul (pierdut): Vițăvercea, dom'le!"
               (Ion Luca Caragiale- Un pedagog de şcoală nouă) 

      Ei bine, în dimineaţa asta m-am simţit, pentru un moment, la fel de aiurită ca bietul şcolar din scrierea de mai sus. După soarele şi căldura de zilele trecute, când m-am uitat pe geam, pe la ora şapte, am fost brusc transpusă în plină iarnă. De atunci, fără întrerupere, ninge cu nişte fulgi mari şi pufoşi, din care cauză, cu motiv sau fără, am ieşit să mă plimb un pic pe uliţele Domneştiului natal. Le-am zis "uliţe" pentru că nu merită încă denumirea de "străzi". Fulgii de nea îmi flutură acum printre gânduri, aducându-mi în minte unul dintre momentele (rare!) când am fost aproape de starea numită convenţional "fericire". Moment pe care nu-l voi împărtăşi domniilor voastre, deşi de felul meu sunt darnică. E doar al meu. Şi apropo de "şcoala nouă" şi pedagogi, eu sunt de părere ca religia să fie o materie în orarul elevilor români, dar să fie opţională. Pe noi, ca elevi şi studenţi, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să studiem materialismul dialectic sau economia politică şi, iată, chiar şi-n ziua de astăzi mă îngreţoşez numai la gândul că erau obligatorii şi că mă plictiseau înfiorător.

  

Gânduri şi multe semne de întrebare

E marţi. Şi e seară. O seară frumoasă de primăvară. Azi a fost Baba mea. Mă întreb dacă e adevărat, că ziua pe care ţi-o alegi (între 1 şi 9 martie) seamănă cu firea ta. Sau cu ce va urma în anul care vine? Şi mă mai întreb dacă această superstiţie a poporului nostru se bazează pe experienţă, deci trebuie s-o luăm în seamă. Eu aş zice că ziua mi s-a potrivit. N-am să spun cum şi de ce. (Fără supărare, domniile voastre, dar cred că e ceva absolut personal). Mă mai întreb dacă putem vreodată să ne cunoaştem cu adevărat. Pe ceilalţi, eu am renunţat de mult să mai încerc să-i cunosc. Eu am avut, mai ales în ultima vreme, câteva momente când am fost gata să mă întreb, parafrazând o replică din filmele şi serialele americane: "Cine eşti tu şi ce-ai făcut cu Lavinia pe care o ştiam?!" Oricum, mă bucur să descopăr lucruri noi despre mine, asta înseamnă că eu şi cu mine nu ne vom plictisi niciodată, nu?