Gânduri cucuiate

Săptămâna trecută am auzit pentru prima oară, în anul acesta, cucul cântând. Pe la noi se spune că numărul cântărilor acestei păsări, când o auzi prima oară într-un an, îţi arată câţi ani vei mai trăi. Bun, deci grădinărind eu de zor, aud un cuc pe dealul din apropiere. Cântă de vreo trei ori şi pare că se opreşte. Ah, m-am gândit imediat, cât de nedrept ar fi să mor aşa tânără! Glumesc, nu sunt eu nici la vârsta senectuţii depline, dar nici tânără n-aş zice că mă mai aflu. Poate doar la suflet şi în gânduri. Ei, după ce-şi trage câteva secunde răsuflarea, pasărea a mai cântat de nu mai ştiu câte ori, căci pe când mă apropiam vertiginos de 90 de ani, am încetat să mai număr, considerând că mi-e destul. Deci, concluzia mea ar fi asta: o să am o "cumpănă" (cum se zice în popor) peste trei ani şi după asta, trai neneacă!

      Ei, m-am distrat un pic şi eu scriind asta, că nu prea cred eu în asemenea legende rurale. Dar tot muncind cu mare drag prin grădină, nu am mai avut vreme să scriu, aşa că am găsit oarece subiect. Ar fi trebuit să pun ca motto acestei scurte şi neinspirate scrieri, chestia aia pe care o tot difuzează unele emisiuni de televiziune: "Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare". Mă rog, eu nu prea ştiu cum trebuie tratat un pamflet, dar nu asta contează. Titlul ales de mine pentru azi, aş zice că nu are de-a face nici cu cucuiele de prin interiorul ţestei mele, făcute de gândurile ce se lovesc năuce unele de altele, nici cu cucul (că văd că nu e o pasăre moţată), dar mi-a plăcut, pur şi simplu, cum sună. Ei bine, haide, recunosc că are şi un pic de simbolism în el, dar passons!

Gânduri care-mi plac

   
  Voi da mai jos câteva citate din scrierile ce cuprind gândurile şi trăirile doamnei Ileana Vulpescu, o doamnă pe care o admir şi o respect mult:

   Îmbătrâniseră frumos la trup şi la suflet. Îndeplineau cele trei condiţii care s-ar părea că fac bătrâneţea suportabilă şi pentru cine-i este spectator: să nu-ţi povesteşti viaţa, să nu dai sfaturi, să nu te vaiţi. (Ileana Vulpescu, Arta compromisului) 

    Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce ne aflăm acilea, pe pământ.  (Arta compromisului)
   Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales. (  Arta compromisului)
    Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişânu-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege! (Ileana Vulpescu, Arta conversaţiei)
   Mă atrag oamenii complicaţi. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roţi dinţate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine că mă fac să le uit existenţa. Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui.  (Arta conversaţiei )