Gânduri în noaptea dintre ani

 Sunt singură. Dar nu mă simt deloc rău aşa. E noaptea dintre ani şi, ca întotdeauna, facem toţi bilanţuri şi ne punem în gând o dorinţă şi avem sufletul plin de speranţă. Am urat celor dragi toate cele bune, acum aştept să "îngrop" anul, mai stau o vreme şi apoi mă voi îndrepta direct spre pătuc, la nani. Aş vrea să fie mereu aşa, linişte şi pace. Mă rog, în limitele rezonabile, căci mereu apare câte ceva. Aş vrea să pot spune, mult timp de acum încolo, fraza aceea pe care am auzit-o cândva, prin filme: "este ora nouăsprezece şi totul este bine, dormiţi în pace!" Deci, aho, aho, să aveţi toţi un an mai bun, să fim sănătoşi şi pacea să ne coboare în suflete. La mulţi ani!

Gânduri de Crăciun

    Motto:
    "Nimic nu e mai trist pe această lume decât
     un om care se trezeşte în dimineaţa Ajunului
     şi nu se comportă ca un copil"
     (Erma Bombeck)                      

    E ziua de Crăciun. 2012. Anul când s-a prevestit o altă Apocalipsă, a nu ştiu câta. Sunt singură (nu adaug şi acasă pentru că asta v-ar duce, inevitabil, cu gândul la filmul ăla american plin de haz şi totul ar deveni o hlizeală) dar sunt aproape fericită. Şi nu pentru că am trecut de 21 decembrie, nu! Oricum data asta nu mă îngrijora deloc. Apropo de asta, cei de la "Academia Caţavencu" (mă rog, unii dintre ei, că s-au împărţit în "Kamikaze", "Caţavencii" şi "Academia Caţavencu"), au scris în ziua de 22 decembrie: "Ei, a trecut Apocalipsa pe la voi? Ce v-a lăsat în ghetuţe?"

     Sunt aproape fericită pentru că sunt sănătoasă (mai ales că ieri mi-a fost tare rău!), liniştită şi, în fine, nu ştiu DE CE, pur şi simplu aşa simt. Ascult colinde, în casă e cald, afară e alb totul (nu ştiu pentru câtă vreme, pentru că a apărut un soare foarte jucăuş), deci e bine. Nu vreau să las niciun gând morocănos sau îngrijorat să-mi strice această relativ iluzorie stare de bine. Sper să primesc doar veşti bune şi urări, care mai sincere, care mai de convenienţă (şi eu am tot urat zilele astea, dar sincer, zău!) şi aştept, liniştită, să pot ajunge la starea aceea în care nu faci eforturi să te bucuri, ci chiar te bucuri.
 

Gânduri alandala

   MOTTO:
                                                                                 Dacă vrei să fii iubit, iubeşte!
                                                                                     Seneca

         Sau anapoda. La gânduri mă refer. Chiar nu ştiu ce-i cu gândurile mele în această perioadă. Nici măcar nu mai fac eforturi să mi le pun în ordine. Sau să le înţeleg. Au început să aibă o independenţă care mă deranjează. De exemplu, gândesc acum că voi fi (iar!) singură de Sărbători şi, culmea, gândul e reconfortant. Dacă aş vrea altfel, aş acţiona, nu? Gândesc că mâine e mult trâmbiţatul 21 decembrie şi-mi zic: "Ei, şi?" Efectiv, nu-mi pasă. Cred că ar trebui să-mi duc gândurile la un "doctor de gânduri" (şi, nu, nu trebuie să vă gândiţi imediat că-mi trebuie un psihiatru!) ca să văd ce-i cu ele. Deh, până atunci, mă iau de mână şi mă duc să mă gândesc la ceea ce îmi place (vise cu ochii deschişi, călătorii, cărţi, filme, ursuleţi panda, temple, magnolii, citate celebre, fulgi de nea, orhidee....)

Gânduri pe care aş fi vrut să le gândesc eu mai întâi...

    MOTTO:
"Oamenii care se ghidează după stele
 nu se tem de întuneric" 
   (Carl Sagan)

     Da, uneori am acest sentiment: aş fi vrut să spun eu nişte lucruri care deja s-au spus. Deh, nimic nu-i nou sub Soare, nu? Alţii au gândit despre ceva înaintea mea şi au spus-o mult mai bine decât mine şi aceasta continuă până acum, în anul de graţie 2012. Am citit mai zilele trecute ce a scris despre Crăciun, Tudor Chirilă. Cam la fel gândesc şi eu, dar el a spus-o primul şi mult mai ca lumea.  Pe urmă, îi invidiez pe cei care scriu poezie (am mai spus-o, dar lăsaţi!), pe cei care se joacă cu metaforele mai ceva ca Ionel Teodoreanu, pe cei care...

   Iată câteva mostre de gânduri, în versuri sau în proză, pe care le invidiez: 

    "Tinereţe, dar dumnezeiesc,

      Cum aluneci, fără să mai vii.

      Nu pot plânge cât să plâng doresc

      Şi, adesea, plâng făr-a dori." 

   (Ruben Dario, "Cântec de toamnă în primăvară")

  "Cred că imaginaţia este mai puternică decât cunoaşterea. Că mitul e mai puternic decât istoria. Că visele sunt mai puternice decât faptele. Că speranţa triumfă mereu asupra experienţei. Că râsul este singurul leac contra durerii. Şi cred că dragostea este mai puternică decât moartea." (Robert Fulghum)
 

Gânduri. La plural

       MOTTO:
"Je ne te demande pas quelle est ta race, ta nationalité
  ou ta religion, mais quelle est ta souffrance"
       Louis Pasteur

  Am găsit această zicere scrisă pe undeva şi mi s-a părut extraordinară. Mai ales că, în Post fiind, mi-e necaz uneori pe mine că nu sunt mai bună, mai fără ipocrizie, fără nervi, fără mici ranchiune, fără "cârcoteli". Aşa suntem noi, ignorăm cu seninătate bârna din ochiul propriu, atenţi să vedem paiul din ochiul vecinului. Acum, că se apropie Sărbătorile, am iar sentimentul acela că merg contra curentului, nu mă arunc în oceanul învolburat al cumpărăturilor, nu mă las atrasă de "ho, ho, ho"-ul moşului grăsuţ, îmbrăcat în roşu, nu mă gândesc la ospeţele ce vor urma, mă gândesc doar cum să reuşesc să primesc, cu sufletul cât mai deschis şi mai primenit, minunea ce va să fie, a Naşterii. Titlul vrea să fie un îndemn (pentru mine, nu pentru ceilalţi, n-aş îndrăzni!) la a avea o multitudine de gânduri. Dacă sunt şi bune, e cu atât mai bine. Gândurile puţine sunt periculoase, ca să nu mai vorbim de cazul când gândul acela unic devine idee fixă. Mda, şi ştim la ce duc ideile fixe...

 

Pe gânduri...

     
      Motto:

   "Soarele străluceşte, ne încălzeşte şi ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioşi de ce se întâmplă asta; cu toate acestea, încercăm să găsim explicaţia răului, durerii, foamei, ţânţarilor şi a oamenilor proşti.” (Ralph Waldo Emerson)

     Mda, cam aşa este. De o vreme, eu asta am tot încercat, de câte ori am căzut pe gânduri asupra vreunei chestii "epocale". Am încercat să nu mai despic firul în patru, să nu mă mai frământ pentru orice situaţie pe care nu o pot rezolva, pentru orice lucru minor şi fără importanţă, în general, am încercat să gândesc pozitiv. Nu e uşor. Şi nici nu-mi reuşeşte mereu. Cred că cei cu naturi solare, cu suflete suave şi cu multă credinţă, reuşesc să fie optimişti fără să facă eforturi. Eu, acum, fac eforturi. Da, dar măcar, multumită marii bunătăţi a lui Dumnezeu, acum nu mai sunt depresivă. E un progres, nu? Ei, azi mă bântuie oarece gânduri negre, pentru că mâine voi merge la vot. Bleah şi iar bleah! Nu mă mai învăţ minte, tot insist să-mi exercit "datoria de cetăţean responsabil", deşi ăştia continuă să facă ce vor ei. "Ăştia" este un eufemism pentru hahalerele (şi aici intră vreo câteva "beep"-uri!) politichiei, adică cei care ne conduc ţara. Unde o conduc, nici nu mai trebuie să spun.

Pe mâine!

Gânduri pioase

    Astăzi este Sfânta Filofteia. Noi, cei din jurul Mănăstirii de la Curtea de Argeş, o numim "Sfântuliţa noastră". Am şi eu convingerea, ca şi oamenii de pe aceste meleaguri frumoase şi încărcate de istorie, că ea ne apără de multele rele ce ne pândesc în viaţa asta a noastră efemeră. Nu ştiu dacă e aşa, dar gândul e reconfortant şi dătător de speranţă.

 

     Şi speranţa e cea mai de preţ ce ne-a rămas într-o lume care, după părerea mea, a devenit extraordinar de egoistă şi rea şi plină de păcate. Am să mă rog astăzi la "Sfântuliţa noastră" pentru toate rudele, toţi prietenii, toate cunoştinţele (şi chiar pentru toţi duşmanii). Aşa să ne-ajute Domnul!

Gânduri ninse

Motto: "Când zăpada adoarme, noaptea îşi cheamă câinii înapoi" 
                                                                                       (René Char)        
      

        Azi ninge prima oară în anul acesta. De vreo trei ani încoace, a devenit deja un obicei ca eu, de bucurie că ninge, să bat câmpii cu graţie şi să scriu câteva rânduri (care nu interesează pe nimeni, cred că lumea are alte ocupaţii decât să se extazieze în faţa primei ninsori) despre acest repetabil fapt al naturii. Ei bine, azi nu am timp, deci lumea a scăpat de "bla-bla-bla"-ul meu şi, deci, termin abrupt. Vreau să ies afară, în ninsoare. Mai bine, nu? În continuare e o imagine care arată cam cum se simte acum sufletul meu.

Gânduri de 1 Decembrie

              Azi, mărturisesc, nu am fost în starea aceea de graţie pe care mereu o simt când e ziua Ţării. Poate pentru că mi-e cam rău, am o nevralgie sâcâitoare, poate din cauze (la fel de sâcâitoare) pe care nu le pot desluşi. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a păsat. Nu. Îmi pasă mereu şi tot mereu îmi pare rău că nu pot face mai mult ca România să poată fi şi ea mândră de noi, aşa cum noi ne mândrim cu ea. La mulţi ani, România! La mulţi ani, români de aici şi de pretutindeni din lume!
 

Gânduri confuze

                                               MOTTO:
                                     "Trebuie să fi studiat mult
                                      ca să ştii puţin."
                                             Montesquieu

     Vorbele de mai sus nu au absolut nicio legătură cu mine. Orice asemănare este absolut întâmplătoare. Pentru că eu nu am studiat mult. Doar vreo şaisprezece ani. Pe urmă, bineînţeles, nu m-am oprit. Am studiat în continuare, dar "de voie", adică am citit tot ce mi-a plăcut. Sigur, ştiu mult mai multe decât ştiu alţii, dar, în acelaşi timp, ştiu mult mai puţine decât ar trebui să ştiu. Iar pentru asta, am mereu surprize. Iată, de exemplu, că astăzi întâlnesc, în revista REBUS, un titlu de careu care mi-a readus în memorie un cuvânt pe care l-am mai întâlnit o dată (hai, de două, bine, de trei ori!) în viaţa mea şi care m-a făcut să realizez iar (sau, din nou...)cât sunt de superficială şi ce confuză devin uneori din cauza acestei superficialităţi. Cuvântul este GALIMATIAS. (s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias).

                                                                                       

     P. S. Bonsaiul pe care l-am pus aici spre ilustrare, nu are, nici el, vreo legătură cu ce am scris mai sus, dar m-am gândit că dacă stau şi mă uit la el, meditând, poate că mi se limpezesc gândurile şi devin mai înţeleaptă.

Fără gânduri...

MOTTO:
                          "Uitarea şi mersul mai departe sunt
                           cea mai  mare înţelepciune"

       E frig, e ceaţă, în vecini se aude sâcâitor sunetul unei drujbe, am terminat cu treburile de prin gospodărie, nu multe, dar care mi-au luat multă vreme, televizorul nu merge (e bine, nici nu mă prea uitam eu la el) şi am hotărât să scriu ceva, dar nu am deloc chef. Aşa că m-am uitat pe Google (guglî, gugăl, goagăl, mă rog!) pentru a mai vedea ce se întâmplă prin ţară şi prin lume. Nu că mi-ar păsa, dar... La ştiri politice nu am suportat să mă uit prea amănunţit, am întotdeauna, când le aud sau le citesc, impresia că mi-e rău de la stomac şi o să vomit. Donc, primul-ministru Ponta (tot el e?) se "ceartă" cu preşedintele Băsescu (hélas, tot el e!), iar în acest timp, Crin Antonescu aţipeşte în timpul unei întruniri de partid. Campania pentru Parlamentarele din 2012 se desfăşoară cum ştim, cu acelaşi bla-bla-bla rizibil. Bleah!
      Am preluat de la americani (pe lângă multe alte "dude" comerciale şi nefolositoare nouă) Black Friday. Păi, ce ne-o fi trebuind, că la noi, de ani buni, toate zilele săptămânii se îmbracă în negru. Am devenit un popor cernit. Mai departe. A murit Şerban Ionescu. Dumnezeu să-l ierte, a suferit mult în ultimii doi, trei ani, dar  a fost un mare actor şi a fost, am impresia, un om bun. Accident în care au fost implicate cinci maşini pe şoseaua de centură a Ploieştiului. Un bărbat gol s-a urcat pe o statuie în centrul Londrei. Indeed?! Cred că asta nu le-a perturbat englezilor celebrul lor calm, nu? Explozie într-un restaurant din China. Proteste la Cairo. Israelul continuă conflictul cu Mişcarea Hamas. Fondurile U.E. se împart pentru bugetul pe 2013. (Şi? Nicio bucurie!)

        La "Dansez pentru tine" (la care eu nu mă uit, dar care cred că-şi are publicul său...) a început lumea să presteze mişcări lascive de striptease (vezi Nicoleta Luciu) sau săruturi de lesbiene (vezi Roxana Ionescu cu coregrafa ei). Sar peste certurile de la uşa corturilor Oanei Zăvoranu, Monicăi şi lui Irinel Columbeanu şi peste bătăile dintre manelişti în nu-ştiu-care-aeroport, pentru că deja e prea mult pentru mine. Ultima ştire, precum o falnică bomboană pe colivă: "Un vampir bântuie pe la graniţa (Serbiei, n. a.) cu România". Sper, din toată inima că e vreun stră-stră-strănepot de-al lui Ţepeş şi că vine la noi!

 

  

Gânduri. Pur şi simplu!

     
 
        Motto:

   "Cred...

     ... în roz

     ... că râsul te ajută cel mai bine să arzi calorii

     ... în săruturi

     ... în a fi tare când totul în jurul tău pare că merge rău

     ... că fetele fericite sunt cele mai frumoase fete

     ... că mâine este o altă zi.

    Şi, cel mai important, cred în minuni." (Audrey Hepburn)

    Multe din cele spuse de Audrey Hepburn, o actriţă pe care o iubesc tare mult, le cred şi eu şi, deşi au mai fost spuse şi mai înainte, de alţii, asta nu le micşorează deloc valoarea şi adevărul. Din păcate, nu putem mereu să le punem în practică. Sau, mă rog, eu nu le pot pune în practică. Pentru că au fost zile când a trebuit să mă îmbrac în negru, pentru că au fost săptămâni când nu am râs şi, mi-e foarte ruşine s-o spun, au trecut ani de când am primit un sărut. Adică, unul care să conteze. Sper din toată inima că am fost destul de puternică, pentru că în jurul meu cam mereu a mers câte ceva rău şi, cu toate astea, mereu am ajuns la un oarecare liman. Cam rar am putut zice că sunt o fată fericită şi niciodată nu am fost considerată o fată frumoasă. Dar îmi fac singură curaj ("Zoe, Zoe, fii bărbată!"), susţin şi eu, vorba lui Scarlett O'Hara, că "mâine este o altă zi" şi, mai ales, cred cu încăpăţânare că minunile există, că ni se întâmplă, doar că noi suntem prea agitaţi şi neatenţi şi prostuţi, şi din cauza asta nu le vedem.

   

Gânduri secrete

     Motto:
  "Cause two can keep a secret 
   If one of them is dead."

      

    Aiurea, cum să fie nişte gânduri secrete dacă eu le expun cu nonşalanţă pe blog! Dar aşa mi-a plăcut mie să-mi intitulez notiţele de azi şi apoi, cu cât de multă lume citeşte ce scriu eu, s-ar putea ca gândurile astea chiar să rămână secrete. Am văzut în săptămânile din urmă (printre multe altele) un serial american cu şi despre adolescenţi, "Pretty little liars", tradus la noi "Micile mincinoase". Nu ştiu de ce l-am urmărit, pentru că nici vârsta, nici gusturile, nici pretenţiile mele în ceea ce priveşte arta cinematografică nu se potriveau cu el, dar avea ceva mister şi eu nu aveam ce face, cred. Şi apoi, cât ar fi de modest un serial, odată ce-l începi, ai vrea să ştii ce urmează. Ei, a început în forţă, dar pe urmă totul a devenit cam dezlânat, însă aproape m-a distrat. Până când l-am abandonat. Dar cântecul de început e absolut criminal, ca să rămân la un termen ce se potriveşte cu taine, minciuni, crime etc. Cele două versuleţe din refren (pe care le-am citat), spun un mare adevăr, nu? Pur şi simplu, un secret nu mai este secret când îl spui cuiva. Ssst!

Gânduri cu "g" mic

                   MOTTO:
       "Inspiraţia este o farsă pe care poeţii 
      au inventat-o pentru a-şi da importanţă".
              Jean Anouilh 

        E o farsă, sunt de acord, dar mie, în ultima vreme, mi se cam joacă mereu farse. Acum, la mijloc de noiembrie, afară e urât şi plouă dar, ceea ce e mai tragic, şi inspiraţia mea e cam plouată. Ca să nu mai încep să mă lamentez, să despic iar firul în patru şi să-mi pun oarece întrebări "abisale", am recitit vorbele unui bătrân înţelept din Târnava Mare, găsite de mine, ca niste perle ascunse printre atâtea bălării, pe "Facebook". Zice aşa bătrânul când este întrebat ce crede despre fericire:

     "Fericire? Apăi aiasta-i întrebare pentru cine n-are ce face. De lucri, ce-ti mai trăbă altceva?"
        Are dreptate, mare dreptate, aşa că mă voi duce să-mi caut ceva de lucrat şi voi mai vedea pe urmă  cum mă simt. Sau îmi voi imagina că sunt într-o asemenea bisericuţă de lemn de prin Maramureş şi cred că, încet-încet, voi găsi subiecte pentru a scrie.

Gânduri în straie de duminică

                     MOTTO:
                   It's a new dawn,
                   It's a new day,
                   It's a new life
                   For me
                   And I'm feeling good!
                   (Nina Simone, "Feeling good")
      

       E toamnă, e de fapt ceea ce numim o..."vară indiană" şi, vorba cântecului pe care îl ascult în timp ce scriu, din care am şi citat un pic în motto, chiar "mă simt bine". Nu ştiu cât va dura starea aceasta de graţie şi nici nu prea contează, ceea ce e important e că acum chiar mă simt bine. Am nelinişti încă, am frustrări, mă doare sufletul că, uneori, oameni care îmi sunt dragi, nu mă înţeleg, mă simt, când şi când, mult prea singură, am regrete sau spaime, dar acum, ducă-se toate, mă simt bine! Şi spun asta cu sinceritate, să nu vă inducă în eroare titlul, faptul că am pus gandurilor mele haine de duminică, nu înseamnă că le-am împodobit sau înfrumuseţat ca să "dea bine", ci înseamnă că, aşa cum ziceau bunicii mei înainte de a merge la slujba de la biserică, le-am "primenit".

Gânduri care fredonează "Ol iu nid iz lov"!

            

        Titlul acesta, în transcriere umoristico-fonetică, inspirat cred că din nişte ziceri ale "Caţavencilor", mi-a venit în minte când am realizat că Iubirea, cea care ar trebui să ne însoţească în fiece clipă a existenţei noastre (şi nu mă refer, of course, doar la iubirea dintre un bărbat şi o femeie) este din ce în ce mai absentă din vieţile noastre, am uitat-o, am speriat-o, am făcut-o să plece cu minciunile noastre, cu răutatea noastră, cu mercantilismul nostru, cu micimile noastre, cu egoismul şi, până la urmă, cu prostia noastră. Iată ce spun despre iubire doi oameni foarte talentaţi şi înţelepţi:

         "Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc".

                                                                  Liviu Rebreanu 

         "Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa".

                                                                  Constantin Brâncuşi

           Sunt de acord. Şi cam de aceeaşi părere erau şi băieţii de la "Beatles", căci ei sunt cei care au tot cântat că "All you need is love!"

Gânduri zâmbitoare ce zic: DACĂ NU, NU!

                       Motto:        "În faţa asaltului râsului, nimeni nu poate rezista!"                       Mark Twain

        Am citit undeva un articol ce susţine că un copil râde cam de patruzeci de ori pe zi, pe când un adult (cu simţul umorului, aş adăuga eu) nici măcar de douăzeci. Eu, în acest moment al vieţii mele, fac parte dintre cei care râd de vreo trei-patru ori pe zi. Unii, nefericiţii de ei, nu râd chiar deloc. Dar nu vreau azi să teoretizez despre râs, vreau să spun (sau să repet, mă rog) bancul la care fac referire în prezentarea mea. Şi nu, nu mă refer la cel cu "tânăra pensionară". Şi nici la cel cu margareta.      E vorba de scrisoarea pe care i-a trimis-o un soldat rus lui Stalin: "Tătucă, sunt Ivan Semionovici Popov, un ostaş al glorioasei tale Armate Roşii. Acum, în ajunul asaltului Berlinului, îţi scriu să te rog, tătucă, dacă o fi să mor, să mă primeşti şi pe mine în rândurile membrilor Partidului Comunist al ţării noastre. Dacă nu, nu!"

 

                                                           

Gânduri de insomniac

      M-am gândit ce aş putea să mai scriu. Întâi mi-a venit în minte titlul. Din cauză că uit îngrozitor, nu sunt sigură dacă-mi aparţine sau l-am mai văzut undeva. De potrivit nu mi se potriveşte, pentru că eu dorm ca un copilaş (varianta optimistă şi suavă) sau în nesimţire (varianta realistă şi dură). Fapt e că dorm. Gândurile îmi zumzăie prin cap ziua. În ultima vreme au fost destul de paşnice. Dar nu aşa interesante ca să le împărtăşesc şi altora. Uitându-mă pe un site (ziare.ro), pentru a vedea ce se mai petrece pe la noi şi prin lume (dar, sinceră să fiu, mai mult interesându-mă prognoza vremii şi recomandările pentru spectacole şi cărţi), am găsit ştirea următoare:
       "Un haiku (poezie tradiţională japoneză) scris de românul Eduard Tara, în varsta de 41 de ani, a câştigat marele premiu la concursul Japonia - Uniunea Europeana de haiku în limba engleză. Poezia lui Eduard Tara a fost aleasă din cele 523 de creaţii ale unor poeţi din Japonia şi din cele 27 de state membre ale UE. Câştigatorul a obţinut o excursie în staţiunea cu pârâuri fierbinţi Dogo din Matsuyama, în vestul Japoniei. Localitatea este considerată locul de naştere al haiku-ului modern în Japonia.
Poezia lui Tara sună astfel în limba română:
          Deschizând o hartă
          Petalele de cireş leagă
          Europa si Japonia.
      Opera literară a câştigat, pe lângă marele premiu, aprecierea entuziastă a unui membru al juriului, care a afirmat că cireşii înfloriţi "trimit la calea aventuroasă pe care un poet de haiku şi un călător însoţitor ar trebui să o întreprindă".
       Daaa! Printre atâtea jigniri, atât dispreţ nemeritat, atâta neluare în seamă şi negare a virtuţilor noastre ca popor, printre poze cu ţigani furând, manelişti, aurolaci, şosele cu gropi, câmpuri în paragină şi păduri vandalizate, iată că am citit şi o ştire care mi-a mers la suflet.


         

Gânduri copy / paste

                                           MOTTO:
            "Singura cale de a scăpa de un duşman este să îl mânânci".
                                            Proverb de-al canibalilor
            

          Ca să parafrazez, sigura cale de a scăpa de nişte gânduri (idei, sfaturi, citate, prostioare, bla-bla-bla) este să le aşterni pe hârtie. Sau, mai nou, să le postezi pe blog. Eu una nu dau sfaturi decât când îmi sunt cerute, idei mai am eu din când în când, dar nu le consider pe toate demne de a fi împărtăşite şi altora, citatele, ei da, le folosesc cu voluptate, pun motto la orice însemnare, cât despre prostioare, aferim, mă pricep şi să bat câmpii, înşirând platitudini. Astăzi (ca şi ieri) şi în zilele următoare voi înşira nişte sfaturi, idei, citate găsite de mine pe ici, pe colo. Nu ştiu cui o să-i folosească asta, dar perseverez. Deci:

      * Spune persoanelor pe care le iubeşti, că le iubeşti. 

      * Elimină din viaţa ta lucrurile neesenţiale (cum ar fi vârsta, înălţimea, greutatea)

      * Învaţă să spui "NU".

      * Nu te implica (prea mult) în problemele altora.

      * Munceşte, dar mai ia şi câte o pauză.

      * Găseşte plăcere în lucrurile mărunte şi aparent neînsemnate (a citi, a te plimba, a dormi, a mânca, a cânta, a admira o floare etc.).

      * Planifică-ţi ziua, dar lasă loc şi pentru neprevăzut.
Şi, cea de pe urmă zicere, ca un corolar:

      * Cel care râde la urmă, probabil că nu a înţeles gluma. (Murphism)