O analemă a gândurilor mele

MOTTO: „Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale.”

George Pruteanu (15 decembrie 1947 – 27 martie 2008)

Astăzi, două cuvinte interesante (din Dexonline, desigur, căci ale mele sunt din ce în ce mai insipide și fără rost), și anume: batalama (cu accentul pe ultima literă) și analemă (cu accentul, după cum se vede, pe vocala „e”). Primul cuvânt - eu (și cred că majoritatea celor care l-au folosit cândva) ziceam/ zic „patalama”, dar văd că vine din limba turcă și ar fi mai corect „batalama”, dar dicționarul dă ambele forme, deci fiecare alege cum vrea. Al doilea - hm, nu știu dacă îl știam, poate da, și l-am uitat, poate nu, și am mai învățat azi ceva. Nu am chef să caut glume (nici noi, nici vechi), dar am purces să „cercetez” postări de acum zece ani, tot în aprilie. Sunt doar patru. Patru într-o lună! Asta m-a făcut să exclam, cu voce tare (și disperată) precum personajul lui Caragiale din „O noapte furtunoasă”, „Geniu bun al venitorului României, protege-mă (...)”. Acum scriu mai des (și mai mult). De vorbit, vorbesc la fel de mult și, de cele mai multe ori, cu sinceritate și bună credință, dar chiar nu-mi mai fac reproșuri pentru că, oricum, „lumea” nu prea mă ascultă, uneori nu mă înțelege și, când mă ascultă și mă înțelege, interpretează totul după bunul plac sau, câteodată, cu o rea credință ce nu încetează să mă stupefieze.

🙈🙉🙊

„Nu văd, nu aud, nu vorbesc”: legea de aur a japonezilor şi a budiștilor. Numele celor trei maimuțe mistice înțelepte, care exemplifică acest stil de viaţă, sunt: Mizaru - nu văd (niciun rău), Kikazaru (sau Mikazaru) - nu aud (nimic rău), Iwazaru (sau Mazaru) - nu vorbesc (de rău). (Hm, dar se pare că există şi o a patra maimuță, Shizaru, care întruchipează principiul "să nu faci rău", care mie mi se pare cel mai important de urmat în viață). Sunt de acord şi cu celelalte trei, deşi suntem oameni (sau, mai degrabă, deh, oameni suntem) şi tot ce este omenesc nu ne e străin, nu-i aşa? Important este să încercăm. Faza cu vorbitul e, cel puțin pentru mine, o maaare problemă. Recunosc că vorbesc mult. Iar când vorbești mult, e imposibil să nu superi pe cineva, chiar fără intenţie. Ceea ce mă salvează, cât de cât, este faptul că, în majoritatea timpului, sunt singură, aşa că mai bine scriu ceva sau, când vreau, vorbesc cu mine însămi...”

💬👇

BATALAMA, PATALAMA (pl. batalamale/ patalamale) s.f. 1. ⚚ Înscris, adeverință, chitanță ¶ 2. (ironic) Certificat, atestat, diplomă ¶ 3. familiar (proverb: a face cuiva capul patalama = a-l zăpăci, a-I buimăci. [tc. batalama]. Sursa: CADE (1926-1931). 

👇

Expr. A avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă = A avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat. Sursa: Argou (2007). 

💬👇

ANALEMĂ s.f. Diagramă care dă declinația Soarelui și ecuația timpului pentru orice zi a anului. (< fr. analemme). Sursa: MDN '00 (2000). 

Cheia alegerii: Hisako Koyama a fost o astronoamă amatoare japoneză, cunoscută pentru că a desenat Soarele aproape zilnic timp de peste 40 de ani, înregistrând peste 8000 de pete solare. Desenele ei au permis oamenilor de știință să reconstituie istoria petelor solare pe o perioadă de aproape 400 de ani. S-a născut la Tokyo în 1916 (data exactă nu este cunoscută) și a murit pe 6 aprilie 1997.

Câteva gânduri ce se scutură de melancolie...

 

MOTTO: „În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.” (Stanisław Jerzy Lec) 

Am căutat, nostalgică, prin postările din anii trecuți, de pe la început de aprilie, și m-am oprit la două fragmente, scrise de mine în Anul Coronavirusului, 2020. Mă încerca, azi de dimineață, oleacă de melancolie, acum mi-a trecut. Poza este din Dexonline, de la cuvântul zilei de ieri (căci pe cele de azi le-am scris pe Facebook), adică verbul „a impulsiona” și arată exact ce-mi doresc eu acum: un zvâc, pentru a ieși din inerție și a mă lepăda de melancolii fără rost.

👇 

💝 💬

„După mai mult de o săptămână de stat acasă, azi am ieșit (între orele indicate de autorități) să-mi iau medicamente și câte ceva de mâncare. Mi s-a părut, mergând iute-iute prin satul aproape pustiu, că sunt într-un film de-al lui Fellini, sau poate într-unul SF, întâlneam din când în când oameni cu mască (sau fără, ca mine) și aveam sentimentul (pe care n-am de unde să-l știu, căci nu l-am trăit) că e război și că eu acționez în spatele frontului, asumându-mi oarece riscuri. Cred că imaginația mea, de-atâta stat în casă, e hiperactivă și ușor desincronizată. O las în pace...”

💝 💬

REGULILE FEMEII PERFECTE (Nr. 19) - Ești mai puternică decât pari, mai curajoasă decât crezi și mai inteligentă decât ai impresia că ești.

„Hotărâsem ca azi să scot ghivecele cu flori pe terasă. Dar acum e așa de frig, încât nu-mi vine să mă scot nici pe mine afară din casă. Poate mai târziu. Am postat (a nu știu câta oară) regula nr. 19 pentru „femeile perfecte”. Ha, nu există femei perfecte! Și citatele astea motivaționale mă făceau să râd cu lacrimi până mai ieri. Ei bine, acum le caut, pentru a-mi face curaj, căci îmi trebuie. Așa că, la obișnuitele mele „mantre” de încurajare („Zoe, Zoe, fii bărbată!”, „Curaj, găină, că te tai!”, „Hai, dă-i bătaie!”, „Lasă, lasă, că ajungem noi acasă!”) am să mai caut și asemenea citate. Serios acum, în lupta cu frica și cu virușii cei ticăloși, cel mai mult mă ajută rugăciunile. Nu știu eu prea multe, dar le spun din toată inima. Nihil sine Deo!

💬

(A) IMPULSIONA, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mișcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser. Sursa: DEX '09 (2009).

💬

ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee.

💬 💝

POST SCRIPTUM:

👉 Imaginea din Dexonline este semnată de Andrea Homorodean.

👉 Iată ce-am găsit pe GOOGLE despre Stanisław Jerzy Lec, foarte pe scurt, căci nu am mai avut răbdare să „aprofundez”: „Stanisław Lec (1909 - 1966), născut baronul Stanisław Jerzy de Tusch-Letz, a fost un aforist și poet polonez.” Sursa: Wikipedia (Engleză).

👉 Bancurile de azi:

😃

O tipă își sună vecina:

- Fată, soțul meu este cumva la voi?

- Nu, chiar nu l-am văzut de vreo două săptămâni. Dar de ce? Ce s-a întâmplat?

- L-am trimis ieri dimineață după orez, că voiam să fac niște sarmale și n-a mai venit acasă, nu răspunde nici la telefon. Nu știu ce să fac...

- Fă și tu niște cartofi prăjiți cu ochiuri.

😃

Sună un tip la poliție:

- Mi s-a furat mașina. Dimineață, când m-am trezit, nu mi-am mai găsit mașina, ci numai husa.

- Ce mașină era?

- Un TICO.

- Ați scuturat bine husa?

😃

Se întâlnesc doi prieteni și unul întreabă:

- Măi, dar tu de când porți ochelari?

- De lunea trecută.

- Dar cum de ți-ai dat seama că ai nevoie?

- Păi, duminică seara am întâlnit o tipă superbă într-un bar și am dus-o la hotel.

- Și, ce legătură are asta cu ochelarii?
- Era nevastă-mea!

Niște gânduri nici punibile, nici penibile

„Jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele. Copiii nu sunt niciodată mai serioşi decât atunci când se joacă.” (Michel de Montaigne) 

În postarea de astăzi, doar niște cuvinte din Dexonline. Cuvintele mele vor fi în cantitate infimă, și asta din cauză că gândurile mi s-au pitit așa de bine, încât nu pot să dau de ele. Și da, nu sunt nici penibile, nici punibile, pentru că nu sunt deloc. Îmi pare rău, dar asta-i situația. Hm, poate, totuși, găsesc vreo glumă...

👇

TEX (1), texuri n. Cui mic folosit la confecționarea și repararea încălțămintei. /<fr. tex.
TEX (2), texuri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex. Sursa: NODEX (2002).

👇

MINOIAN s.n. Perioadă arhaică a civilizației cretane și grecești. [Pr.: mi-no-ian] – Din fr. minoen. Cheia alegerii: Pe 30 martie 1900, Sir Arthur John Evans a descoperit un număr mare de tăblițe de lut în situl de la Knossos, în inima Cretei. Aceste tăblițe provin de la civilizația minoică, care s-a dezvoltat pe insulă până în jurul anului 1200 î.Hr. Această civilizație și-a luat numele de la Minos, regele mitologic al Cretei, asociat cu legenda Minotaurului, care a devenit judecător în Lumea de dincolo după moartea sa.

👇

PUNIBIL, -Ă, punibili, -e, adj. (Juridic) Pasibil de pedeapsă. – Din it. punibile. Cheia alegerii: Marchizul Cesare Beccaria s-a născut la Milano pe 15 martie 1738. La 26 de ani a publicat lucrarea „Despre infracțiuni și sancțiuni”, în care a enunțat principiile unei justiții umane și eficiente. Aceste principii au fost incluse mai târziu în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Ele sunt adoptate astăzi de orice stat civilizat, care se respectă: prezumția de nevinovăție, pedepse proporționale cu infracțiunea sau delictul, sancțiuni moderate, dar sigure. Despre pedeapsa cu moartea, afirma: „Statul nu are dreptul de a lua o viață. Pedeapsa cu moartea este o relicvă a rigorilor antice și un anacronism într-o societate cu poliție. Nu numai că este inutilă, deoarece nu are valoare de exemplu, dar este și dăunătoare”.

👇

PENIBIL, -Ă, penibili, -e, (fr. pénible) adjectiv, adverb (Într-un mod) care cauzează o foarte mare frământare sufletească sau suferință morală. Si: amar/ adj, adv (Într-un mod) care provoacă stări extrem de neplăcute, cu efect nedorit, foarte greu de suportat/ adj, adv (Într-un mod) care face pe cineva să se simtă foarte încurcat, jenat, stingherit/ adv (Înv.) Care cauzează suferință fizică, durere Si: chinuitor/ adv Care se face cu greutate Si: anevoios, dificil, greu/ adv Care cere un efort deosebit Si: extenuat, obositor.

😊

Un grup de fete pleacă în excursie într-o zi foarte călduroasă de vară. Fetele au ajuns la un eleşteu înconjurat de tufișuri şi copăcei şi, cum nu se zărea ţipenie de om, s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apă. După ce s-au bălăcit vreo oră şi mai bine, au ieşit din apă şi s-au întins la soare să se usuce. După ce s-au îmbrăcat şi erau gata să plece la drum, apare un camion militar gol şi opreşte lângă ele. Un tânăr ofițer, din cabină, le salută pe fete şi apoi strigă:

– Atenţie, echipa de camuflaj! Luaţi-vă tufişurile şi copăceii şi urcaţi în camion!

Peticuță pentru gânduri

Motto: „Sărac și fericit” nu este o expresie creată de un sărac.” (Mason Cooley)

Gândurile de astăzi - destul de puține și anoste. Cam plouate, la propriu și la figurat. Dar, ca de obicei, cuvintele din Dexonline mă salvează, dându-mi idei. Mi-a plăcut cum sună cuvântul „peticuță”, așa că mi-am peticit gândurile (și titlul) cu el. E un diminutiv și, desigur, m-am dus la cuvântul din care e creat, adică „petic”. Recunosc că eu am folosit (hm, mai folosesc și acum câteodată) varianta „petec”. De aici, gândul m-a dus la sărăcie și am găsit acest minunat citat, plin de umor, foarte potrivit la tema aleasă, dar și pentru „dregerea” moralului. Deci, cuvinte, expresii, citate și două glume, asta-i „recolta” mea de azi. La bună vedere!

👉👇👈 Cuvântul aleatoriu:

PETICUȚ / PETICUȚĂ, peticuțe, s.n. (f) Diminutiv al cuvântului „petic”; peticel. [Var.: petecuț s.n.] – Petic + sufixul -uț.

👇

PETIC, petice, s.n. 1. Fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; spec. bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite. ◊ Expr. „Și-a găsit sacul peticul” sau „cum e sacul e și peticul”, se spune despre două persoane asociate care au aceleași cusururi. (A nu se mai ține petic de petic, se spune despre haine foarte zdrențuite. A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi. 2. Suprafață mică de teren (cultivabil). 3. Prin analogie - Bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul). Ex. Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă. [Var.: petec s.n.] – Cf. lat. pittacium. Sursa: DEX '09 (2009).

 👉👇👈 Cuvântul zilei:

VLĂGUIT, -Ă, vlăguiți, vlăguite, adj. Ostenit, istovit, sleit de puteri. – V. (a) vlăgui. Cheia alegerii: În anul 1912, căpitanul Robert Falcon Scott, care atinsese Polul Sud la mai puțin de cinci săptămâni după expediția lui Roald Amundsen, scrie ultimele rânduri în jurnalul său: „Nu cred că acum putem spera la lucruri mai bune. Vom rezista până la sfârșit, dar suntem din ce în ce mai slabi, și sfârșitul nu poate fi departe. Pare păcat, dar nu cred că pot scrie mai multe.”

☺

Un tip îi zice amicului său:

- Măi, omule, am văzut aseară o stea căzătoare.

- Și, ce dacă?! Se mai întâmplă...

- Da, dar steaua asta s-a uitat fix la mine și mi-a spus: „Nu-ți pune nicio dorință, nu am căzut, m-au împins!”

☺ 

Mesaje pe WhatsApp:

EL: 

„Să ştii că mi-a plăcut mult prima noastră întâlnire. Ești o tipă deosebită. Un dar al zeilor. Dacă aş fi poet, ți-aş închina o glosă pentru fiecare gest al tău. Chipul tău angelic, desăvârșit în absolut, mi-a tulburat existența. Spune-mi și tu ceva.”

EA: 

„Mam dus săm-i fac unghile cu gel. Î-ți scriiu m-ai âncolo...”

Gânduri cam lăturalnice

👀👂❤☺👇

„Motivul pentru care vorbesc cu mine însumi este că sunt singura persoană ale cărei răspunsuri le accept.” (George Carlin) 

Gândurile mele, adică cele care nu dorm pe ele, sunt puține și lăturalnice, în sensul de „tainice”, „ascunse”. Până dau de ele (hm, mă mint singură, n-o să le mai găsesc azi), o să scriu cuvintele din Dexonline și o glumă. Chestiile acelea de la început înseamnă: „Ce-am mai văzut, ce-am mai auzit, ce mi-a plăcut, la ce am zâmbit/ râs, ce urmează”. Ia să vedem...

👇 Cuvântul aleatoriu:

LĂTURALNIC, -Ă, lăturalnici, lăturalnice, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic. Sursa: DEX '09 (2009).

👇 Cuvântul zilei:

MENIRE, meniri, s.f. Acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin. – Vb. (a) meni. Cheia alegerii: În anul 1905 s-a născut Viktor Frankl, neurolog, psiholog și filosof austriac, supraviețuitor al Holocaustului. Este fondatorul logoterapiei, a cărei idee centrală este că principiul motivator fundamental din om este voința de sens, de a găsi și a da un sens vieții sale. Frankl este autorul a numeroase cărți, printre care se numără și bestsellerul internațional „Omul în căutarea sensului vieții”, cronica experiențelor trăite de autor în timpul detenției sale la Auschwitz.

☺
După un consult de numai patru-cinci minute, o doamnă iese din sala de investigații și începe să plângă în timp ce alerga spre scări. Un doctor mai în vârstă o vede, o oprește și îi cere să-i spună ce s-a întâmplat. Femeia își spune povestea. După ce o ascultă, îi spune să aștepte în altă încăpere. Apoi, tremurând de nervi, merge în vizită înapoi în sala de investigații, acolo unde se afla un alt doctor, pe care îl întreabă:

– Ce dracu' e cu tine, colega? Doamna Smith are 73 de ani, patru copii, șapte nepoți și doi strănepoți și tu tocmai i-ai spus că e însărcinată?

Celălalt doctor continuă să scrie pe computer și, fără a-l privi, îi răspunde:

– Bine, bine, dar spune-mi, de sughițat, mai sughiță?!

Multe gânduri ce șoptesc: „abracadabra!”

Motto: „A te judeca pe tine însuți este mult mai greu decât a-i judeca pe alții. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că ești într-adevăr un om înțelept.” (Antoine de Saint-Exupéry, „Micul Prinț”)

Duminică. Din nou? Da, din nou. Un pic de soare, pe urmă mulți nori, destul de răcoare. Chef de scris ioc, dar mă încăpățânez, ca de obicei, și poposesc la blog. Am căutat cuvintele de astăzi, din dexonline.ro, am mai trecut aici și unele „restante”, plus două bancuri. Mă opresc din scris și mă mulțumesc cu atât, pentru că, metaforic, la figurat (dar oleacă și la propriu), STAREA mea de azi e cam ca a mâței din poză. Nu, credeți-mă, nu sunt tristă sau ușor depresivă, pur și simplu nu am niciun chef și mi-e cam somn. Aș zice că, mai mereu, explicația cea mai puțin abracadabrantă e cea mai adevărată. Să purcedem? Mda...

👉 👇

Cuvântul aleatoriu de azi:

DÂRSTĂ, dârste, s f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. Cf. bg. drăstja. Sursa: DEX '09.

👉 👇

Cuvântul zilei de azi:

AUSTRU s.n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și: austru]. Lat. auster, austri. Cheia alegerii: Ziua Mondială a Meteorologiei.

👉 👇 

Cuvinte „restante”:

HAVAN, -Ă, havani, -e, adj., s.f.m. 1. Adj. De culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). 2. S.f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S.f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. Din fr. havane. Cheia alegerii: În anul 2016, Barack Obama începea o vizită în Cuba: era prima vizită a unui președinte american în Cuba din 1928!

👇 

MONGOLISM s.n. Boală congenitală cauzată de prezența unui cromozom suplimentar și care se caracterizează prin debilitate mintală și printr-un facies de tip mongoloid. Din fr. mongolisme. Cheia alegerii: Ziua Mondială a Sindromului Down.

👇 

PLAUR, plauri, s.m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav. Cheia alegerii: Ziua Mondială a Apei.

👇 

GHIOȘĂ s.f. 1. Desen complex, format din linii drepte, frânte, spirale etc., obținut prin ghioșare. 2. Daltă fină folosită la gravarea pe pietre litografice și pe plăci metalice. [Var. ghiloșă s.f./ Cf. germ. Guilloche, cf. fr. guilloche – daltă pentru ghioșat]. Sursa: DN (1986).

👇 

ABRACADABRA interj. Cuvânt cabalistic căruia i se atribuia puterea magică de a realiza un lucru supranatural. – Din fr., it. abracadabra. Sursa: DEX '09 (2009).

😉

În parc, pe o bancă, un tânăr stă de vorbă cu un domn mai în etate. 

- Când o să mă însor, primul lucru pe care îl fac este să o trimit pe soacră-mea vreo doi ani într-o croazieră! 

- Măi, băiete, n-ai vrea să te însori cu fiica mea? 

😉

Într-un magazin aglomerat intră o mămică tânără cu fetița de mână.

- Mami, vreau ciocolată!

- Nu!

- Mami, te rog, cumpără-mi ciocolată!

- Nu! Stai cuminte!

- Mami, dacă nu-mi cumperi ciocolată, o să spun ce faci cu unchiul Marcel după ce pleacă tati la serviciu!

Toți cumpărătorii care erau în magazin încep să râdă în hohote. Mama, roșie la față, ia fetița de mână și nu știe cum să iasă mai repede pe ușă. După câteva minue, intră o altă mămică cu fetița ei de mână:

- Mami, vreau ciocolată! 

Toate privirile se îndreaptă spre ele, iar vânzătorul îi șoptește mămicii:

- Doamnă, ascultați-mă! Cumpărați-i o ciocolată. E mai bine așa, credeți-mă…

Niște gânduri puse la colț (pentru că au copiat)

💫 👶  😓 💫 😒 💫 ✊😃

MOTTO: „Să nu te jenezi niciodată să recunoști că ai greșit. Asta înseamnă că ai evoluat și că azi ești mai înțelept decât ieri.” (Jonathan Swift)

Astăzi iar nu am reușit să „aduc” la blog nicio imagine (poză, fotografie), de data asta însă nu din vina mea. Bine, nici nu am insistat prea mult, căci am altele de făcut. Am folosit acele semne de la început ca să nu mă ocărăsc verbal și ca să arăt succesiunea rapidă a „stărilor” mele. Deci, am observat că am tot scris despre erate, de vreo trei-patru ori. Știam deja că mă repet, știam că fac greșeli, știam că am început să cam uit (vorba ardeleanului din „bancul cu margareta”) și încerc să-mi găsesc tot felul de justificări, dar tot nu voi vorbi cu mine însămi vreo zece minute. Anul trecut, pe vremea asta, am avut cam aceleași gânduri, ceea ce mă cam îngrijorează, dar nu din cale-afară, pentru că de asta îmi notez aici tot felul de „chestii”, ca să mi le (re)amintesc peste ani. Mai am niște cuvinte de explicat, mai am alte subiecte de „dezbătut”, dar le las pe mâine, căci acum mi-am pus aproape toate gândurile la colț și le-am dat temă pentru acasă, iar cu cele câteva care nu m-au supărat voi zâmbi la un banc și apoi voi revedea textul despre scuze...

😃

Ceartă în cuplu:

El: 

– Tu nu ai cum să faci atac de cord pentru că nu ai inimă!

Ea: 

– Lasă, că nici tu n-o să faci meningită!

✊

Când am timp (și chef) mă mai uit la postările mele mai vechi de pe blog. Și, din păcate, mai găsesc, ici și colo, greșeli. Mă refer acum la cele gramaticale, de exprimare, și mai puțin la cele legate de stil, conținut, informații. Unele sunt din pricina neatenției, altele sunt cauzate de neștiință. Am pus emoticonul cu „Iartă-mă” (găsit cu greu printre muuuuulte englezisme) la modul general, pentru toate greșelile mele, din cauză că, undeva, pierdută printre neuroni, era ideea că formula „îmi cer scuze” nu e tocmai corectă. Am avut dreptate. Iată o explicație, găsită la sursa citată mai jos: „După cum se observă, în componența expresiei „a-și cere scuze” intră verbul „a cere”, ale cărui sinonime principale sunt verbele „a solicita” și „a revendica”. Cu alte cuvinte, „a-și cere scuze” nu înseamnă altceva decât „a solicita scuze”. Or, scopul nostru, atunci când vrem să arătăm că ne pare rău că am greșit, nu este să solicităm scuze de la persoana față de care am greșit, ci, dimpotrivă, să o determinăm pe aceasta să accepte scuzele noastre. (...) Din acest motiv, deși expresia „a-și cere scuze” s-a împământenit în această formă și cei mai mulți dintre noi nu o percep ca fiind greșită, n-ar fi rău, totuși, să o înlocuim în vorbire cu expresii corecte: „te rog să-mi accepți/primești scuzele” sau „îți prezint scuzele mele”, dacă ne adresăm unei persoane nu foarte apropiate, cu care se impune să fim formali, sau, pur și simplu, „te rog să mă scuzi” sau „scuză-mă”, dacă ne adresăm unei persoane cu care ne permitem să fim familiari. În concluzie, nu-ți mai cere scuze, ci prezintă-ți scuzele!” Sursa: https://www.avantaje.ro/articol/de-ce-este-gresit-sa-iti-ceri-scuze/

Bun, am înțeles! Și, apropo de motto, nu știu dacă azi sunt mai înțeleaptă decât ieri, dar măcar recunosc că am mai greșit, așa că vă rog să acceptați scuzele mele și să treceți cu vederea micile sau marile greșeli care mai apar prin textele scrise de mine. Până voi avea răbdare să scriu și o erată, ele rămân acolo și mă privesc mustrător...