Toate gândurile mele caută să „dreagă” mojo-ul

 

MOTTO: „Ar trebui să lăsăm întotdeauna să treacă ceva timp, pentru că timpul dezvăluie adevărul.” (Seneca)

     Ei bine, ieri și alaltăieri, fiind sărbători „cu cruce roșie”, puteam scrie ceva, dar am preferat să citesc, să dezleg rebusuri, să mă plimb prin grădină, să văd un film, mă rog, orice în afară de postat pe blog. Astăzi, când aș putea să „ajung la zi” cu multele treburi pe care le mai am de făcut, nu am chef, mi-e cam frig și, ca să nu-mi fac reproșuri că pierd timpul, am încercat să-mi lămuresc niște chestii. Mai întâi, am să explic titlul. Inițial, am vrut să scriu „Toate gândurile mele caută să dreagă busuiocul”, dar nu se potrivea cu ceea ce urma, cu scrierea în sine. Desigur, nu e prima oară când titlul pus de mine e „aiurea-n tramvai”, dar am impresia că l-am mai folosit cândva, deci am folosit un alt termen, reîntâlnit nu demult, mojo, al cărui sens era cam incert pentru mine, deci am pornit să caut din nou lămuriri. Și rău am făcut, căci am rătăcit cam o oră până am reușit să găsesc ceva. Un „ceva” care nu prea a alungat ceața prin care „înotau” neuronii mei nedumeriți. Am căutat o imagine mai lămuritoare și, fatalmente, n-am găsit. Am găsit-o pe aceasta, probabil dintr-un test la limba română și, culmea culmilor, chiar s-a potrivit. Sunt încă într-o STARE de „nu-mi sunt boii acasă”, iar gândurile mele (mă rog, majoritatea care contează) „au luat-o la sănătoasa”. Să vedem ce-i cu „mojo” ăsta...

Dacă ești martorul unei întâmplări care poate deveni o știre, filmezi, editezi și apoi distribui informația. Acest gen de jurnalism e cunoscut sub denumirea de MoJo (acronim pentru englezescul „mobile journalism”). (GOOGLE - 28 feb. 2018)

NOTA MEA: Nu, nu-i ăsta, dar e bine de știut...

*

Prima definiție a lui mojo în dicționar este: o amuletă, farmec sau o vrajă magică. O altă definiție a mojo-ului este arta vrăjilor magice. Mojo este, de asemenea, o putere sau o influență personală. Sursa: https://educalingo.com/ro/dic-en/mojo 

GLUME:

Un tip sună la Alcoolici Anonimi:

- Alo, dumneavoastră, acolo, ajutați bețivii?

- Da, sigur că da. Cu ce vă putem fi de folos?

- Îmi lipsesc zece lei pentru o sticlă de coniac.

*

Un tip se duce în târg cu trei papagali de vânzare. Vine un client și întreabă:

– Cât costă papagalul roșu?

– 500 de lei!

– Atât de mult?! Dar ce știe să facă?

– Știe să spună teoria colapsului obiectiv. Cu tot cu explicații.

– Dar papagalul verde cât e?

– 1.000 de lei!

– Și mai mult?! Dar ăsta ce știe să facă?

– Spune teoria relativității. Cu demonstrație, cu explicații teoretice și practice, tot!

– Dar cel albastru cât costă?

– Ăsta este 10.000 de lei!

– Cât?! Ăsta ce mai face?

– Sincer să fiu, nici eu nu știu, dar ceilalți doi papagali îi spun „dom’ profesor”!

*

Soția mea mi-a făcut un scandal monstru când a aflat că am avut o aventură de-o noapte, a plâns, și apoi mi-a zis:

- Ah! Cum ai putut să-mi faci așa ceva?!

- Iubito, a fost o greșeală, iartă-mă! Hai să ștergem totul cu buretele și să o luăm de la-nceput...

- De la-nceput?! Eram în luna de miere, nenorocitule!

Gânduri devenite trepăduși

  

„Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o încă o dată: în ochii copilului care am fost.” (Octavian Paler)

E luni (iar) și afară este încă prea „răcoare” pentru a ieși la muncă prin grădină, așa că am căutat în Dexonline cuvintele, le-am pus pe Facebook și, văzând că la verbul „(a) trepăda” este în vizită o rudă de-a sa, „trepădar” („rudă” de care eu nu auzisem), am ajuns, în fine, la trepăduș, pe care l-am pus în titlu. Din păcate, este un substantiv masculin, dar mie tare mi-ar fi plăcut cum sună „gânduri trepădușe”. De ce îmi ponegresc așa gândurile? Pentru că sunt supărată rău pe ele. Mai demult, trepădau de nerăbdare să scriem ceva, însă acum s-au lenevit de tot. Și, așa leneșe cum sunt, totuși aleargă năuce de colo colo, cam fără rost. Am redescoperit citatul de mai sus, sunt sigură că l-am mai pus drept motto, dar e mereu potrivit și-mi merge la suflet. Apoi am descoperit un oraș de care nu auzisem și așa am aflat că trăiam cu falsa impresie că Insulele Hebride sunt pe undeva, prin Pacific, în emisfera sudică, dar nu, nu-i așa. Iar acum, după un sfert de ceas de căutări, am descoperit, în fine, un amărât de banc, la care nici măcar nu am putut zâmbi. Deci...

TREPĂDUȘ, trepăduși, s.m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș. Sursa: DEX '09 (2009).  

&

Hebridele sunt un arhipelag în largul coastei de vest a Scoției continentale. Insulele se împart în două grupuri principale, în funcție de apropierea lor de continent: Hebridele Interioare și Exterioare. Tobermory este capitala și, până în 1973, singura localitate a Insulei Mull din Hebridele Interioare Scoțiene. Este situat pe coasta de est a Mishnish, partea cea mai nordică a insulei, aproape de intrarea de nord a Sound of Mull. Sursa: Wikipedia (Engleză).

&
Un tip sună la cabinetul unui avocat:

– Bună ziua, aș avea nevoie și eu de un sfat juridic într-o situație delicată…

– Bună ziua! Vreți o sugestie sau o consultație?

– Care e diferența?

– Sugestia e gratis. Pentru consultanță va trebui să veniți la birou, să încheiem un contract de asistență juridică și să plătiți onorariu.

– Aha, ok. Vreau o sugestie, un sfat!

– Sfatul meu este să veniți la o consultație la cabinet.

Zece gânduri imponderabile

 

„Secretul prieteniei, cred eu, este să găsești oameni mai buni decât tine, - nu mai deștepți, nu mai bogați sau mai interesanți, ci mai buni la suflet și mai iertători, - și să-i apreciezi pentru ceea ce poți învăța de la ei, nu pentru ceea ce poți obține de la ei.” (Hanya Yanagihara) 

 

      Când am început să scriu, adică după ce am găsit citatul de mai sus (care, mărturisesc, mi-a mers la suflet), gândurile mele arătau ca șirul de cocori din poza „aferentă”. Adică era un GÂND care le conducea pe celelalte și toate păreau că au un scop și o destinație. Pe urmă, nu știu din ce pricină (dar am o bănuială), multe gânduri au zburat care încotro și au mai rămas zece. Dar și pe acestea le-am pierdut, rând pe rând. Am asemănat disparițiile astea misterioase cu întâmplările din celebrul roman al Agathei Christie, „Zece negri mititei”, carte care văd că a fost reeditată la noi, nu știu precis când, anul trecut sau acum doi ani, cu titlul „Și din zece n-a mai rămas nici unul”. Pur și simplu, gândurile mi-au intrat într-o stare de imponderabilitate și au „plutit” afară din mintea mea. Păi, acum chiar nu o să mai scriu nimic. Doar glume (deși nu cred că vor avea vreun afect asupra mea) și câteva cuvinte despre autoarea citatului.

    ☺ Intră un preot într-un restaurant, se așază la o masă. Cheamă ospătarul și îl întreabă:

- Fiule, balenă aveți?

- Nu, părinte.

- Cașalot aveți?

- Nu, părinte.

- Rechin aveți?

- Nu, părinte.

- Atunci, dă-mi o costiță de porc afumată! Dumnezeu mi-e martor că am vrut să mănânc pește.

   ☺ Chemat de șef să-i dea explicații pentru performanțele slabe din ultima perioadă, un tip spune:

- Șefu’, nu pot să mă concentrez deloc. Dar deloc!

– De ce!?

– Păi, să vedeți, de la fereastra biroului meu se vede fix în apartamentul unde locuiește o tipă foarte sexy. Și nu mă pot concentra la muncă, pentru că mereu o văd cum se dezbracă și cum se îmbracă.

– Bine, hai să văd și eu.

Se duce șeful la fereastră să verifice, dar are o mare surpriză.

– Păi, de ce minți?! Nu se vede nimic!

– Cum să nu se vadă, șefu’, ia suiți-vă pe dulap!

    ❤  Hanya Yanagihara este o romancieră, editoare și scriitoare americană. Ea a crescut în Hawaii. Este cel mai bine cunoscută pentru romanul ei, devenit bestseller, „A Little Life” (O viață măruntă), care a fost selecționat pentru Booker Prize 2015, dar și pentru că a fost redactor-șef la T Magazine. Sursa: Wikipedia (Engleză)