Gânduri empatice

 

MOTTO: „Zidurile casei țin pe toată lumea afară. Limitele însă îi învață pe ceilalți unde este ușa.” (Mark Groves)

 

    ... Sau, mă rog, empatetice, tot aia e. Nu mai spun de ce n-am „venit” în ultima săptămână cu gândurile aici, la blog, nu mai spun nici de ce sunt mai empatică decât până acum, nu mai spun nici cât sunt de ocupată. Spun doar despre poza de mai sus (găsită pe dexonline.ro), în care ciobanul mioritic îi oferă morii o sticlă de apă, probabil „Perrier” (căci este „în trend” și e „de firmă”, izvoarele noastre neaoșe neavând căutare), poză ce le aparține, bineînțeles,  celor de la © Kaufland România (Ilustrație: Vlad Bogdan Petrescu). Iată ce-i cu expresia ilustrată mai sus:

👀

MOÁRĂ, mori, s. f. 1. Instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcție prevăzută cu asemenea instalații. ◊ Expr. A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil). Ca la moară = a) pe rând, în ordinea sosirii; b) (în legătură cu verbele „a intra”, „a ieși” sau cu echivalentele acestora) într-un continuu du-te-vino. A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situație favorabilă; a încuraja, a stimula. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească. A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele. A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin. A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge rău; a decădea, a scăpăta. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acțiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dușmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită”, „stricată” etc.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. Persoană care flecărește fără încetare; meliță. 2. Mașină de lucru sau instalație folosită pentru mărunțirea fină a unor materiale tari (minereuri, produse chimice etc.); clădire, construcție prevăzută cu asemenea mașini sau instalații. 3. (Înv.) Fabrică (în care materia primă era mărunțită, zdrobită, frământată). 4. (Reg.) Jocul de țintar. Lat. mola. Sursa: DEX '09 (2009)

👀   

În regulă, acum o să vedem care-i treaba cu un cuvânt destul de interesant, găsit de mine zilele trecute (nu mai știu unde):

QUETZÁL s.m. Unitate monetară a Guatemalei. [Pr.: chețál] (Cuv. spaniol). Sursa: DEX '09 (2009). 

👀

Dar cuvântul mai înseamnă și:
QUETZAL [CHE-ȚÁL] s.m. Pasăre frumoasă, de mărimea unei mierle, din America Centrală, care simbolizează dorința de libertate. Sursa: MDN '00 (2000).

 💖 Despre Quetzalcoatl am aflat mai demuuuult și trebuie să spun că, legat de „tema zilei”, m-a încântat în adolescență romanul lui  D.H. Lawrence „ȘARPELE CU PENE”, din care acum nu-mi amintesc mare lucru, decât că acțiunea se petrece în Mexic și că toți și toate par să fie învăluite într-un fel de magie.

QUETZALCOATL (pronunție românească: [ˌkuetzɑːlˈkuɑːtl]; în limba nahuatl clasică: Quetzalcohuātl [ket͡saɬˈkowaːt͡ɬ]; cunoscut  și ca „șarpele cu pene”) este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă și în celelalte mitologii din Mezoamerica și este înfățișat de cele mai multe ori ca un gigantic șarpe cu pene, după cum ne arată și numele. (...) Venerarea zeului Quetzalcoatl includea uneori sacrificarea unor animale, cultul lui opunându-se sacrificiului uman. (Wikipedia)