MOTTO: „Uitarea e mai mult un noroc decât o artă.” (Baltasar Gracian)
După vreo două luni de „munci și zile” mai grele ca de obicei, sunt frântă de oase și osteniiiiită tare, psihicul meu se resimte și el, iar gândurile mi-au cam „leșinat”, clătinându-se năuce. Azi, e sărbătoare, deci program mai de voie. Mi-am făcut ordine printre multele mele cărți (deh, mă laud, că nu sunt așa de multe, cam între opt sute și o mie două sute de exemplare) și am observat iar, cu aceeași stupoare, că nu prea îmi amintesc ce scrie în foarte multe dintre ele, deși le-am citit. A se vedea bancul cu „margareta”. În acest moment al zilei, sunt atât de supărată pe mine, aș putea spune că sunt chiar certată cu mine însămi, încât în timpul cât mă dojenesc singură, o să sar, cu o grație elefantină, la alt subiect. Păi, tot azi, citind ceva, mi-am reamintit un nume de tavernă, pe care l-am întâlnit în câteva romane sau filme: „La cățeaua leșinată”. Haios tare! O altă firmă, cu un nume mai mult decât surprinzător și la fel de plin de umor, este cea pe care am întâlnit-o într-unul dintre romanele Rodicăi Ojoc-Brașoveanu (pe care le ador!), la un birt aflat peste drum de Cimitirul Bellu, și care enunța ritos: „Mai bine-aici decât vizavi”. În continuare, am să dau un fragment dintr-un articol de Ion Bogdan (pe aceeași temă), publicat online de „Jurnalul Național”:
„Câtă imaginație trebuie să ai ca să-ți numești barul „Acolo”? Un asemenea bar există în Brașov, iar patronul s-a gândit că adverbul „acolo” este foarte bun, mai ales când faci o invitație unui prieten la o bere de față cu nevasta. „Unde mergem sa bem?” „Acolo…” Genial. Tot la capitolul baruri, în Onești există localurile „Cățeaua leșinată” și „Păsărica fără fulgi”, iar un patron din Târgu-Jiu a ales să își boteze cârciuma după modelul american: „Birt Drive”. În Piatra Neamț există o pizzerie care se numește (printr-o adresare foarte directă) „Ia-ți felia!”, tot aici existând un fast-food botezat de patron „McDobrea's” sau covrigăria „La covrigul fugărit de gogoașă”. La registrul comerțului din județul Prahova sunt înregistrate mai multe firme care își desfășoară activitatea tot în domeniul alimentar și care poartă nume precum „Orez Agreat”, „La Bibică”, „La Stârpici”, „Sâmburica”, „Lăbuș” sau … „Nabucodonosor”. Dar poate ca cea mai simpatică firmă este S.C. „Ajută-ne, Doamne!” SRL din județul Neamț. Aceasta nu este altceva decât o societate matrimonială pentru pensionari. Un patron hotărât din Constanta, care are probabil un cult deosebit al muncii, și-a denumit SRL-ul „Munca cu folos”, iar un patron din Brașov și-a numit compania (probabil în necunoștință de cauză) „Antrax Distribution”. În Sibiu, un patron s-a gândit la o abordare francă a clientului, deci și-a numit societatea „Dă-mi să-ți dau!” iar un patron din București a decis să se apere de comisarii Fiscului încă de la început, botezându-și firma „Falimentul SRL”.
Hm, destul pentru azi...
După vreo două luni de „munci și zile” mai grele ca de obicei, sunt frântă de oase și osteniiiiită tare, psihicul meu se resimte și el, iar gândurile mi-au cam „leșinat”, clătinându-se năuce. Azi, e sărbătoare, deci program mai de voie. Mi-am făcut ordine printre multele mele cărți (deh, mă laud, că nu sunt așa de multe, cam între opt sute și o mie două sute de exemplare) și am observat iar, cu aceeași stupoare, că nu prea îmi amintesc ce scrie în foarte multe dintre ele, deși le-am citit. A se vedea bancul cu „margareta”. În acest moment al zilei, sunt atât de supărată pe mine, aș putea spune că sunt chiar certată cu mine însămi, încât în timpul cât mă dojenesc singură, o să sar, cu o grație elefantină, la alt subiect. Păi, tot azi, citind ceva, mi-am reamintit un nume de tavernă, pe care l-am întâlnit în câteva romane sau filme: „La cățeaua leșinată”. Haios tare! O altă firmă, cu un nume mai mult decât surprinzător și la fel de plin de umor, este cea pe care am întâlnit-o într-unul dintre romanele Rodicăi Ojoc-Brașoveanu (pe care le ador!), la un birt aflat peste drum de Cimitirul Bellu, și care enunța ritos: „Mai bine-aici decât vizavi”. În continuare, am să dau un fragment dintr-un articol de Ion Bogdan (pe aceeași temă), publicat online de „Jurnalul Național”:
„Câtă imaginație trebuie să ai ca să-ți numești barul „Acolo”? Un asemenea bar există în Brașov, iar patronul s-a gândit că adverbul „acolo” este foarte bun, mai ales când faci o invitație unui prieten la o bere de față cu nevasta. „Unde mergem sa bem?” „Acolo…” Genial. Tot la capitolul baruri, în Onești există localurile „Cățeaua leșinată” și „Păsărica fără fulgi”, iar un patron din Târgu-Jiu a ales să își boteze cârciuma după modelul american: „Birt Drive”. În Piatra Neamț există o pizzerie care se numește (printr-o adresare foarte directă) „Ia-ți felia!”, tot aici existând un fast-food botezat de patron „McDobrea's” sau covrigăria „La covrigul fugărit de gogoașă”. La registrul comerțului din județul Prahova sunt înregistrate mai multe firme care își desfășoară activitatea tot în domeniul alimentar și care poartă nume precum „Orez Agreat”, „La Bibică”, „La Stârpici”, „Sâmburica”, „Lăbuș” sau … „Nabucodonosor”. Dar poate ca cea mai simpatică firmă este S.C. „Ajută-ne, Doamne!” SRL din județul Neamț. Aceasta nu este altceva decât o societate matrimonială pentru pensionari. Un patron hotărât din Constanta, care are probabil un cult deosebit al muncii, și-a denumit SRL-ul „Munca cu folos”, iar un patron din Brașov și-a numit compania (probabil în necunoștință de cauză) „Antrax Distribution”. În Sibiu, un patron s-a gândit la o abordare francă a clientului, deci și-a numit societatea „Dă-mi să-ți dau!” iar un patron din București a decis să se apere de comisarii Fiscului încă de la început, botezându-și firma „Falimentul SRL”.
Hm, destul pentru azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu