Amăgeli printre gânduri

„Când ești în siguranță acasă îți dorești să trăiești o aventură. Când trăiești o aventură îți dorești să fi fost în siguranță acasă.” (Thornton Wilder)

 

Am mai spus asta cândva, și anume că atunci când am un șir de zile proaste, cu ghinioane de tot felul, nervi și amărăciuni mai mari sau mai mici, singurul lucru care mă amuză (sau, mă rog, nu chiar singurul...) este să-mi citesc horoscopul apărut în diverse publicații. Astăzi, în timp ce mă delectam cu niște „perle” din astea despre zodia Balanță, m-am gândit brusc la faptul că mă amăgesc singură când susțin că aș vrea să călătoresc și n-o fac dând vina pe multele treburi pe care le am de făcut și pe puținii bani pe care îi posed. Adevărul este că sunt așa de comodă, poate și ușor fricoasă și timidă, încât numai ideea de a pleca undeva mă stresează zile întregi. Și asta fiindcă la mine e clar că această comoditate depășește cu mult curiozitatea și spiritul de aventură. Deci, prefer să călătoresc cu gândul. Iar citatul pus ca motto, al scriitorului american Thornton Wilder, cred că mi se potrivește ca o mănușă. Sunt nehotărâtă. De fapt, am călătorit destul de mult la viața mea (dar nu în străinătate), însă niciodată în condiții caracterizate prin eleganță și lux, cum mi-ar fi plăcut. Acum nu mai am chef să plec niciunde. Hm, poate doar într-o călătorie cu Orient Expresul. Iată, pentru amuzamentul domniilor voastre (mai ales al Balanțelor), câteva lucruri despre care autorii de la ziare.com spun că ne displac:

„Nativii din Balanță urăsc dezordinea și haosul. Acestea le pot face să-și piardă răbdarea și să facă o criză de nervi. Nu le plac oamenii cruzi cu animalele și nici cei care fură flori. Cei din Balanță se numără printre nativii care nu-i suporta pe cei care nu le întorc apelurile telefonice. Sunt atenți la aspectul fizic și preferă să nu iasă din casă atunci când nu reușesc să își așeze părul. Au un stil de viață echilibrat și se feresc de droguri, dar și de oamenii care le consumă. Părinții care încearcă să facă pe șefii cu copiii lor vor fi mustrați de persoanele născute sub semnul zodiacal al Balanței. Sunt iubitori ai păcii și urăsc violența de orice fel. Certurile și discuțiile în contradictoriu le afectează starea mentală. Nu tac atunci când li se face o nedreptate, ața că așteaptă-te să își apere drepturile cu toate forțele. Uneori exagerează cu cheltuielile și risipesc imediat ceea ce economisesc într-o perioadă mai lungă. Sunt timizi și liniștiți, dar îi pot uimi pe cei din jur cu o explozie bruscă de furie. Nu pot lucra în condiții de stres și presiune și nu reușesc să se acomodeze în orice mediu. Nesiguranța este o altă trăsătură negativă a acestora, dar și comoditatea.” Q.E.D.

Gânduri vechi dar nu învechite

 

 

 

 

 

Nu am chef să scriu nimic azi (ca de altfel în mai toate zilele trecute), deci am reluat un text de acum doi ani, din 15 august, intitulat „Gânduri à la française”:

Soyez calmes, non, adică nu, nu am de gând să scriu în limba franceză, nici măcar în manieră franceză (à la manière de...), vreau numai să vă împărtășesc rapid câteva gânduri, în această zi de mare şi pioasă sărbătoare. Aceia dintre domniile voastre care poartă numele pomenit azi le doresc tot binele din lume, sănătate şi ocrotire, gânduri binecuvântate şi suflete senine. Să explic acum de ce am pus acest titlu (care, recunosc, se potrivește ca nuca-n perete cu ceea ce scriu acum). Cu vreo două săptămâni în urmă, cred că subconștientul meu, îngrozit de faptul că, printre multe alte lucruri, am uitat şi limba franceză (pe care aş zice că o știam destul de bine), mi-a transmis un impuls şi mi-a „şoptit” destul de poruncitor să vorbesc, în următoarele zece minute, doar în franceză. Adică, să vorbesc singură, cum mai fac câteodată. Ei, aşa am făcut. După ce-am privit atentă în jur, bineînțeles. Nu o uitasem eu chiar de tot, dar vreo câteva cuvinte mi-au dat un pic de furcă. Am conversat cu mine însămi pe teme generale, am vorbit despre vreme şi vremuri, despre oameni, despre cărți. Despre viață... Şi, zău, am încercat să fiu cât am putut eu de pozitivă. Greu. Tare greu. Eu zic că am trecut testul, dar la capătul acelui sfert de ceas de conversație politicoasă în limba franceză, gândul mi-era dus la inventivele noastre înjurături, neaoșe, românești, pline de savoare şi de umor. À bientôt!

Gânduri în Gustar

                                                         MOTTO: „Iarna nu-i ca vara” (Traian Băsescu)

O să notez azi (foarte succint) niște gânduri care mi-au trecut prin minte în zilele de când nu am mai scris pe blog, gânduri care au fost destul de norocoase să-mi rămână în memorie, pentru că de notat nu prea am avut timp. Am o „bucată” de timp foaaarte ocupată! Dar o să am vreme de odihnă (și de scris mai mult) în iarnă. Sau de sărbători. Sunt niște gânduri destul de banale și, mai ales, total desprinse de zona politică. De care mi-e o imensă silă, dar sunt destul de deșteaptă încât să-mi dau seama că ea nu va dispărea, chiar de o ignor, ci va rămâne la fel de imundă și coruptă, plină de agramați și tupeiști. Dar pentru liniștea mea și pentru sănătatea mea e mai bine să o ignor. Mai întâi vreau să scriu despre văicăreala, veșnica văicăreală a televiziunilor și ziarelor cum că e prea cald. Păi, e (încă) vară! Am avut o iarnă destul de blândă, am avut o primăvară cam ca o vară, apoi trei luni de ploi și de răcoare (ca toamna), acum ne putem încălzi un pic. Anotimpurile s-au hotărât să mai facă schimb, sau să-și „țină locul” unul altuia. Dar titlurile panicarde nu ne răcoresc, ba dimpotrivă. Am pus la început citatul din filosofia băsesciană pentru a mă distra, în primul rând, și apoi, pentru a face observația că, dacă te iei după cei de la DIVA, vara e ca iarna. S-au hotărât ei, foarte „inspirați”, să ne dea filme de și cu Sărbătorile Crăciunului în plină vară. Filme pe care le-au mai difuzat cam de vreo patru-cinci ori și în iernile trecute. „Nuca-n perete” e de-a dreptul un eufemism pentru cât de ciudat e gestul lor...

 Ca să facem (iar!) haz de necaz, am ales câteva poante despre caniculă, găsite pe myzutv.ro:

La cât de cald este, cel mai distribuit citat de pe Facebook este cel al lui Thomas Edison, „Geniul este 1 % inspirație și 99% transpirație”.

E atât de cald afară încât riști sa faci insolație și la umbră.

E atât de cald afară încât bugetarii au pus mâna pe dosarele de lucru chiar dacă doar pentru a-și face evantai din ele.

E atât de cald afară încât în mijloacele de transport în comun chiar și pensionarii vor să deschizi geamul ca să se facă puțin curent.

E atât de cald afară încât metroul circulă cu ușile deschise.

Bonus:

Fițoșii măsoară canicula în grade Grade Fahrenheit nu în grade Celsius, ca toți săracii.