Întrebări puerile şi gânduri "buşbe"

 

   După ce, mai zilele trecute, îmi înghețaseră până şi neuronii, temperaturile stând cu încăpățânare doar sub zero (multe grade cu minus!), acum mă uit afară şi aproape uit (mda, e o repetiție voită a verbului, mă joc şi eu cu vorbele) că e (încă) ianuarie. E un soare de primăvară afară, ceea ce-mi place, dar îmi dă şi un fel de uşor disconfort mental. Eu vreau ca iarna să fie iarnă! De ce nu mai sunt iernile, ierni? De ce au dispărut nişte anotimpuri? Mă dau total peste cap trecerile astea bruște de la frig la cald. Poate că trebuie să fiu mai adaptabilă, să încerc să rezonez (ha, de mult voiam să folosesc cuvântul ăsta, care mi se pare destul de preţios, deci sesizaţi ironia) la tot ce e nou, inedit, surprinzător. Ei bine, chiar nu vreau să rezonez. Nu acum. Acum vreau nămeţi, friguţ afară, un februarie iernatic, nu zăpezi prin aprilie sau ger în martie. Mai am multe întrebări puerile, dar nu vreau să vă plictisesc. Gândurile mele (mă rog, unele dintre ele!), de câtva timp, au rămas, vorba lui Băieşu, "buşbe"...

Gânduri geruite

      De vreo săptămână, după cum știu şi domniile voastre, stăm într-un ger continuu. Am mai scris cândva cum că, atunci când e ger tare, parcă nici nu-mi pot aduna gândurile, se congelează şi ele, cred. Ei bine, sper din toată inima să mai fie bune de ceva după aceea. Azi mi se pare un pic mai călduț (mă rog, nu e chiar cuvântul potrivit), aşa că voi încerca să însăilez aici câteva cuvinte. Am primit ieri, cu dedicație din partea autorului, o carte de versuri (şi acum, un filolog trece aşa, la subsolul paginii: George Baciu, Poeme legănate-n palmă, Editura "Tiparg", 2015) şi, citind-o, am regretat din nou că eu nu pot scrie poezie. Bine, acum nu mai pot scrie nici proză, din varii motive. Şi, iată, acesta este Bubu mic şi scump, căruia îi mulțumeam în postarea trecută...

Gânduri în iarnă

   Cam aşa arată totul afară, pe la noi, prin Domneştii Muscelului. Înșir câteva cuvinte aici, pe blogul meu, doar pentru a exersa verbul  "a scrie", pentru a trece cu postările în anul 2016 (cred că timpul  ce s-a scurs de la ultima mea postare o să pot, cu voia domniilor voastre, să-l trec la capitolul "no comment", e un timp cu trăiri prea personale şi prea dureroase pentru a fi împărtășite) şi, nu în cele din urmă, pentru a spune un sincer şi din toată inima "mulţumesc" unui căţeluş mic, frumos, deştept, neastâmpărat, curios şi foarte (vorba cântecului trupei TAXI) "iubibil". M-a ajutat extraordinar de mult să trec peste toate. Deci, mulțumesc, Bubu mic!