Gânduri zgribulite

    Motto:  "Când omului nu-i mai este frig, foame şi frică, devine nemulţumit."    (Ennio Flaiano)    

      Iată că a venit iarna. Mai devreme decât o aşteptam. E frig tare şi gândurile mele au îngheţat şi ele, sărmanele. Deh, asta e o scuză puerilă şi de doi bani, de fapt nu am deloc inspiraţie. Nu e chiar ger, sunt vreo minus cinci grade, dar în noaptea trecută au fost cam zece (tot cu minus, bineînțeles). Dar e nor, o uşoară ceaţă şi din văzduh cade un fel de chiciură. Brr! E bine să stai în casă, la căldură, şi să te ocupi cu ceva care-ţi place. Ceea ce şi fac. E duminică şi e Sfântul Andrei. Deci, la mulţi ani buni şi frumoşi domniilor voastre, celor ce purtaţi acest nume!

Rânduri printre gânduri (turul doi)

                                                                                                             MOTTO:

          "Doamne, dăruieşte-mi seninătatea de a accepta lucrurile

         pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile 

ce stau în puterea mea, şi înţelepciunea de a face 

   diferenţa dintre ele." 

                                                                            Reinhold Niebuhr 

După cum vedeţi domniile voastre în figura alăturată, eu am votat. Cele spuse de mine la celelalte votări, se aplică şi acum, vorba aia, "ca marca pe scrisoare". Adică, iar îmi vine să plâng, iar aleg ceea ce cred că e Răul cel mai mic (pentru mine şi pentru ţară), iar sunt necăjită că, vorba cazinourilor, "les jeux sont faits". Şi cred că ne place să ne mințim pe noi înşine că, într-adevăr, avem un cuvânt de spus. Mai cred că avea dreptate Mark Twain când afirma că "dacă prin vot, am schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm". Da, ştiu, sunt înfiorător de pesimistă. Dar sunt şi nervoasă pentru că, aşa cum am mai spus-o, am impresia că Universul, una din două, sau e indiferent la dilemele mele, sau râde de mine cu gura până la urechi.

Rânduri printre gânduri

   "Votează fiecare cu cine vrea şi din urnă iese cine trebuie!”(Tudor Muşatescu)

 

      Într-una dintre serile trecute, în timp ce mă uitam la un serial american, m-am surprins zicându-mi cu reproş: "Ce Dumnezeu continui să te uiţi la prostioara asta, e o pierdere de timp, fă altceva!" Aşa era, era pierdere de vreme. Tot aşa mi se pare şi dusul la vot: iar ne mint, iar ne păcălesc, iar "se alege" cine vor ei, nu noi. Şi, da, din nefericire, continuă să existe noţiunile de ei şi noi. Dar o să mă duc totuşi la vot, ca de fiecare dată, pentru că mă simt responsabilă, într-un fel, de ticăloşiile făcute de aleşii noştri. Suntem prea blânzi, nu ştim să ne impunem punctul de vedere, nu avem educaţie politică, nu suntem uniţi, deci ne merităm soarta. Am încercat şi chestia cu gânditul pozitiv, în aşa fel încât Universul să-mi înapoieze acel pozitivism. Ei bine, ca la toate celelalte alegeri, mâine Universul îmi va arăta degetul mijlociu şi iar o să mă întorc necăjită acasă, să plâng un pic...