Gânduri despre curaj

    Motto: 

          Să ai curaj nu înseamnă că eşti neînfricat. Să ai curaj înseamnă să fii capabil să-ţi înfrunţi temerile şi să poţi spune: "Da, am căzut, dar mă voi ridica."

                                                                         Maya Angelou

        Mă găsesc, de ceva vreme, într-o situație care se potrivește perfect zicerii din popor: "Curaj, găină, că te tai!" (Şi asta nu pentru că m-ar paşte vreun pericol, ci pentru că-mi găsesc oarece asemănări cu comportamentul haotic al păsării pomenite). Mărturisesc în faţa domniilor voastre că niciodată nu m-am considerat o persoană foarte curajoasă. Viaţa mi-a demonstrat, în unele situații, că nu sunt chiar o fricoasă, în altele că, chiar dacă aveam ceva curaj la purtător, era îngropat sub tone de timiditate. În general, am o limită de anduranță (da, am folosit voit acest termen tehnic...) destul de ridicată. Uneori, însă, sunt situaţii şi persoane care-mi pun răbdarea la grea încercare. Bunul simţ, delicateţea şi tactul (calităţi pe care, zic eu, le posed) nu prea mi-au fost de folos în "jungla" din jur. Deci, acum, trebuie să îmi fac curaj căutând citate despre curaj, citind ceva vesel şi gândindu-mă că sunt binecuvântată cu rude şi prieteni cărora le pasă de mine (în diverse proporții) şi care fac gesturi ce mă înduioșează la maxim. E de bine.  O să închei cu o glumă:

       "Socrul mare se întoarce obosit de la câmp, intră în casă şi, în capul scărilor îşi întâlneşte ginerele. Fără cuvinte, socrul ridică mâna dreaptă, o îndoaie sub forma literei "S", roteşte palma din încheietură mâinii şi se uită întrebător la ginere. Acesta, tot fară un cuvânt, ridică ambele braţe şi gesticulează ca şi socrul. Şi acum traducerea gesturilor:
Socrul: Este acasă vipera?
Ginerele: Sunt acasă amândouă!