Repetabile gânduri...

 

 

Ei, da, domniile voastre, după cum se vede şi din imaginea alăturată, azi noapte a fost Prima Ninsoare. Ştiu că gândurile astea ale mele, bucuroase că a nins (cu o repetiție uşor monotonă) par cam exagerate, dar eu aşa simt în fiecare an atunci când ninge prima oară. Nu e grozav de frig şi ninsoarea asta se va duce repede, dar e prima, nu?

În jur totul e alb, frumos, şi-i linişte pe muscelele din jurul Domneştiului de Argeş, iar gândul de a sta la gura sobei (mă rog, e un fel de-a zice, că nu poţi sta acolo, e prea cald!) şi a citi o carte, mă face aproape fericită. Am uitat tot ce e urât, tot ce mă nemulțumește, am uitat, pentru moment, grijile şi mai micile sau mai marile probleme ale existenței mele, dar n-am uitat să visez.

O să ies, peste vreun ceas, pentru ca să mă plimb prin ninsoarea măruntă (ei bine, recunosc, şi ca să fac ceva cumpărături...), ignorând zloata (cuvântul înseamnă ploaie amestecată cu ninsoare, dar pe la noi a căpătat sensul de "noroi", "mizerie") de pe jos, şi închipuindu-mi că sunt într-o sanie trasă de doi cai albi care mă va duce spre tărâmul nesfârșit al imaginației. Vă doresc tuturor ninsori fericite!

Gânduri despre salut

         

          Salut, domniile voastre,

         Am aflat că azi e Ziua Internaţională a Salutului, deci e cel mai bun prilej să vă salut pe toţi şi e prilej să-mi fac singură morală că-mi aduc aminte, vai, destul de rar, să salut (în scris sau prin viu grai) pe cei dragi. Recunosc asta, şi-mi pare rău că sunt neatentă şi, uneori, nepoliticoasă. Dar, m-am adaptat şi eu la "mediul înconjurător". Poate reuşesc pe viitor să îndrept această stare de lucruri. Deci:
Hi, hello - engleză

'njatjeta - albaneză

здрасти - bulgară

tere - estonă

bok - croată

nazdar - cehă

salve - italiană

szia - maghiară

chào-vietnameza

merhaba-turca

안녕하세요 - coreeană

नमस्ते - hindi 

hej - daneza

bonjour - franceză

kalimera - greacă,
مرحب - araba

Прывітаньне - bielorusa

您好 - chineza

hej - daneza

bom dia - portugheză
bună ziua - română (şi ar putea urma multe, dar mărturisesc că m-am cam plictisit, aşa că mă opresc aici).

Gânduri şi empatii

       MOTTO:
     "Japonia mea,
       Evantai de insule.
       A doua mamă."
             (Mihai Epure, "Ricşa cu vise")
   

      Înainte de a vă spune, domniile voastre, ce frumoasă descoperire am făcut de curând pe vasta întindere a cuvântului tipărit, am să scriu doar două, trei fraze despre gândurile mele empatice din ultimele zile. Am primit, în urmă cu vreo patru zile, de la o bună prietenă, o veste tristă: mama ei a murit. Şi de atunci, mă tot gândesc, cu duioşie şi durere, la suferinţa ei. Normal, i-am scris câteva rânduri, dar cuvintele sunt aşa de neputincioase. Şi eu am trecut prin aceste momente, ştiu cum e, însă constat că suntem incapabili sau, mai bine zis, suntem stângaci (cel puţin, eu una, aşa sunt) în demersul de a-i ajuta pe alţii să depăşească mai uşor cumpăna. Doar Timpul poate face asta...

  

    După cum se vede din haiku-ul pus ca motto, descoperirea mea se numeşte Mihai Epure, diplomat, niponolog, scriitor. A făcut parte din personalul Ambasadei României în Japonia, lucru pentru care îl invidiez îngrozitor. (Adică, partea cu şederea în Ţara Soarelui Răsare, cu posibilitatea de a cunoaşte "din interior" acest minunat popor). Scrie poezie, romane, eseuri, studii de istorie comparată. Şi pentru asta e de invidiat, dar mai mult de admirat, aş zice. Abia încep să-i citesc cărţile, aşa că impresii de lectură, mai târziu. Acum, doar un fragment care m-a impresionat foarte tare, câteva fraze despre aceeaşi trăire empatică de care pomeneam mai sus, despre preţuirea valorilor şi despre patriotism. Micul citat este luat de la începutul cărţii domniei sale, "Samuraiul de pe Argeş", şi-l redau aici:

     "Când prinţul neîncoronat al poemelor, Puşkin, agoniza pe patul de suferinţă în casa natală, afară se agita o mare de oameni, spre a-l însoţi la cumpăna trecerii în eternitate. Deodată, s-a auzit un bărbat plângând.

      - Sunteţi rudă? l-au întrebat cei din jur.

      Surprins de reacţia acestora, respectivul a replicat, afectat:

      - Nu, sunt rus!"

  

Gânduri despre verbul "a scrie"

    M-am gândit azi să caut ceva sfaturi pe la diverşi scriitori, poate îmi va fi mai uşor să-mi găsesc cuvintele pentru a scrie şi eu. Nu că aş avea măcar gândul că aş fi vreo scriitoare, hotărât, nu. Dar îmi place să aştern "pe curat" gândurile (mă rog, nu chiar toate!) ce-mi bântuie mintea. Şi, mai ales, îmi place să le împart cu alţii. Şi poate, cu timpul, voi şi scrie...

  "Fiecare zi trebuie să coincidă cu încheierea unei reprize de scris. Între zile trebuie mereu să se afle şi scutul solid al somnului. Scrisul nu este posibil fără cumpătare.” (Ralph Waldo Emerson) 

  “Începe cu un individ şi vei constata că ai creat o simbol. Începe cu un simbol şi îţi vei da seama că nu ai creat nimic.” (F. Scott Fitzgerald 

  “Inspiră experienţă, expiră poezie.” (Muriel Rukeyser)

  “O povestire trebuie să transmită o singură stare de spirit şi fiecare frază plăsmuită trebuie să se afle în slujba ei.” (Edgar Allan Poe  

  “Niciodată să nu stergi ceva care te-a făcut să sari din pat în mijlocul nopţii şi te apuci să scrii.” (Saul Bellow)

  “Poeţii imaturi imită, poeţii maturi fură.” (T. S. Eliot)

  “Nu poţi să scrii bine dacă nu ai la îndemână fapte şi informaţii.” (George Higgins)

  “Găseşte un subiect care îţi este foarte drag ţie, cât şi altora. Sinceritatea pură va fi cea mai convingătoare şi mai seducătoare marcă a stilului tău, nu jocurile lingvistice.” (Kurt Vonnegut)

  “Scrie fără să fii plătit până când cineva se oferă să te plătească. Dacă asta nu se întâmplă în trei ani, devine din ce în ce mai clar că ţi s-ar potrivi mai bine meseria de tâmplar.” (Mark Twain)

  “Nu există o agonie mai mare decât cea a unei poveşti nespuse care zace în tine.” (Maya Angelou)

  “Ceea ce mă impresionează cu adevărat după ce termin de citit o carte este sentimentul acela că autorul este un foarte bun prieten al meu cu care aş putea vorbi oricând, oriunde şi despre orice. Chestia asta nu se întâmplă totuşi prea des.” (J. D. Salinger)

  “Lucrurile sunt foarte simple: dacă nu ai timp să citeşti, nu ai nici timpul şi nici instrumentele necesare scrisului.” (Stephen King)

  “Dacă există o carte pe care vrei să o citeşti, dar care nu a fost scrisă până acum, atunci trebuie să te apuci să o scrii.” (Toni Morrison)

  “Poţi să scrii despre orice lucru care ţi se petrece în viaţă dacă ai curajul necesar şi destulă imaginaţie cât să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala.” (Sylvia Plath)

  “Citeşte, citeşte, citeşte! Citeşte orice – cărţi de duzină, marii clasici, cărţi bune, cărţi proaste şi observă cu atenţie stilul autorilor la fel cum un dulgher învaţă de la un maestru. Citeşte! Ceva se va lipi de tine. Apoi, apucă-te să scrii. Dacă ai scris ceva de calitate, îţi vei da seama singur. Dacă nu, aruncă pe fereastră tot ce ai scris.” (William Faulkner)

  “Cele mai importante lucruri sunt dificil de exprimat. Sunt acele lucruri de care îţi este ruşine deoarece cuvintele nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Cuvintele limitează trăirile aproape până la refuz. Ele înseamnă mult mai mult, nu-i aşa? Cele mai importante lucruri sunt foarte aproape de locul în care inima ta secretă zace îngropată asemenea unor semne care dezvăluie drumul către o comoară pe care inamicii tăi abia aşteaptă să pună mâna. S-ar putea să fii tentat să faci dezvăluiri care te vor costa mult, doar de dragul de a fi privit de oamenii din jur într-un anume fel, fără ca ei să înţeleagă o boabă din ce ai spus sau motivul pentru care ai considerat că lucrurile astea sunt atât de importante încât să te bufnească plânsul în timp ce le spui. Cred că asta este cea mai rea parte. Când secretul rămâne nedezvăluit, nu din dorinţa de a găsi un oarecare povestitor, ci din dorinţa de a găsi un suflet înţelegător.” (Stephen King)

   Mda, deloc surprinzător, chiar aş putea urma câteva dintre sfaturile astea. Deh, îmi fac şi eu speranţe şi oarece iluzii...

Gânduri şi îmbrăţişări

     Ia uitaţi, domniile voastre, cum descopăr eu câte o zicere şi apoi mă gândesc, cu pozitivă invidie, cât de mult mi-ar fi plăcut să o fi pus eu pe hârtie. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori. Am gândit ceva şi apoi l-am descoperit scris de altcineva. Aş zice că e grozav, înseamnă că mai gândeşte cineva ca mine, nu? Ei bine, azi fiind sărbătoare (din nou, le urez LA MULŢI ANI tuturor ce au sfinţi patroni pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil), am eu avut mai multă vreme ca s-o dedic cititului - ba din cărţi, ba de pe Internet - şi am găsit asta:

    "Îmbrăţişarea este sănătoasă. Ajută sistemul imunitar, vindecă depresia, reduce stresul şi aduce somnul. Îţi dă putere, te întinereşte şi nu are efecte secundare neplăcute. Îmbrăţişarea este un medicament miraculos! Îmbrăţişarea este absolut naturală. Este organică, dulce, fără ingredienţi artificiali, nepoluantă, neostilă mediului înconjurător şi sută la sută hrănitoare. Îmbrăţişarea este cadoul ideal. Minunată în orice ocazie, amuzantă atunci când o oferi, dar şi când o primeşti, arată că nu eşti indiferent şi este pe deplin returnabilă. Îmbrăţişarea este un lucru perfect. Nu necesită baterii, nu se uzează, este ferită de inflaţie, nu presupune rate lunare, nu poate fi furată şi nu se impozitează. Îmbrăţişarea este o resursă prea puţin folosită, cu puteri magice. Când ne deschidem inimile şi braţele, îi încurajăm şi pe ceilalţi să facă la fel. Gândiţi-vă la oamenii din viaţa voastră. Există cuvinte pe care aţi dori să le rostiţi? Aveţi îmbrăţişări pe care aţi dori să le oferiţi? Aşteptaţi şi speraţi ca altcineva să facă primul pas? Vă rog să nu mai aşteptaţi! Fiţi dumneavoastră primii!"  

(Charles Faraone) 

 

Gânduri murate

     

  

      MOTTO:    

Alexe, Alexe, Alexe
Aprinde-ţi din stare, aprinde şi clipa
Aproape e seară şi n-am făcut nimica
Stinge lumina, mai lasă doar o rază
Trage cortina şi să ne facem (varză)

         (Viţa-de-vie, "Varză")

    Azi, pe când afară ploua mărunt, "mocăneşte", ploaie de toamnă hotărâtă să ţină muuuult, mi-am făcut de lucru prin casă, bineînţeles. Nu, n-am citit, că nu prea mai am ce, şi numai gândul că e cazul să-mi cumpăr ceva cărţi mă face să plâng (preţuri mari, eu în şi mai mare perioadă de "strâns cureaua"). Am scris ceva, am udat florile din glastre, am făcut curăţenie, mă rog, chestii anoste, domniile voastre. Pe urmă, în timp ce pritoceam varza, m-am gândit că noi, românii, nu-i acordăm acestei minunate murături locul cuvenit pe podiumul de premiere în ale bucătărelilor. Coreenii au un muzeu dedicat verzei murate (la ei, kimchi). Şi tot atunci, admirând fără pic de modestie minunea de varză murată pe care am "prestat-o" (şi care e aproape făcută), m-am gândit, filosofic, că e bine, într-adevăr, să ne bucurăm de lucrurile mărunte ale vieţii.