Gânduri confuze

                                               MOTTO:
                                     "Trebuie să fi studiat mult
                                      ca să ştii puţin."
                                             Montesquieu

     Vorbele de mai sus nu au absolut nicio legătură cu mine. Orice asemănare este absolut întâmplătoare. Pentru că eu nu am studiat mult. Doar vreo şaisprezece ani. Pe urmă, bineînţeles, nu m-am oprit. Am studiat în continuare, dar "de voie", adică am citit tot ce mi-a plăcut. Sigur, ştiu mult mai multe decât ştiu alţii, dar, în acelaşi timp, ştiu mult mai puţine decât ar trebui să ştiu. Iar pentru asta, am mereu surprize. Iată, de exemplu, că astăzi întâlnesc, în revista REBUS, un titlu de careu care mi-a readus în memorie un cuvânt pe care l-am mai întâlnit o dată (hai, de două, bine, de trei ori!) în viaţa mea şi care m-a făcut să realizez iar (sau, din nou...)cât sunt de superficială şi ce confuză devin uneori din cauza acestei superficialităţi. Cuvântul este GALIMATIAS. (s. n. Vorbire sau scriere încurcată, confuză. [Pr.: -ti-as. – Var.: galimatíe s. f.] – Din fr. galimatias).

                                                                                       

     P. S. Bonsaiul pe care l-am pus aici spre ilustrare, nu are, nici el, vreo legătură cu ce am scris mai sus, dar m-am gândit că dacă stau şi mă uit la el, meditând, poate că mi se limpezesc gândurile şi devin mai înţeleaptă.

Fără gânduri...

MOTTO:
                          "Uitarea şi mersul mai departe sunt
                           cea mai  mare înţelepciune"

       E frig, e ceaţă, în vecini se aude sâcâitor sunetul unei drujbe, am terminat cu treburile de prin gospodărie, nu multe, dar care mi-au luat multă vreme, televizorul nu merge (e bine, nici nu mă prea uitam eu la el) şi am hotărât să scriu ceva, dar nu am deloc chef. Aşa că m-am uitat pe Google (guglî, gugăl, goagăl, mă rog!) pentru a mai vedea ce se întâmplă prin ţară şi prin lume. Nu că mi-ar păsa, dar... La ştiri politice nu am suportat să mă uit prea amănunţit, am întotdeauna, când le aud sau le citesc, impresia că mi-e rău de la stomac şi o să vomit. Donc, primul-ministru Ponta (tot el e?) se "ceartă" cu preşedintele Băsescu (hélas, tot el e!), iar în acest timp, Crin Antonescu aţipeşte în timpul unei întruniri de partid. Campania pentru Parlamentarele din 2012 se desfăşoară cum ştim, cu acelaşi bla-bla-bla rizibil. Bleah!
      Am preluat de la americani (pe lângă multe alte "dude" comerciale şi nefolositoare nouă) Black Friday. Păi, ce ne-o fi trebuind, că la noi, de ani buni, toate zilele săptămânii se îmbracă în negru. Am devenit un popor cernit. Mai departe. A murit Şerban Ionescu. Dumnezeu să-l ierte, a suferit mult în ultimii doi, trei ani, dar  a fost un mare actor şi a fost, am impresia, un om bun. Accident în care au fost implicate cinci maşini pe şoseaua de centură a Ploieştiului. Un bărbat gol s-a urcat pe o statuie în centrul Londrei. Indeed?! Cred că asta nu le-a perturbat englezilor celebrul lor calm, nu? Explozie într-un restaurant din China. Proteste la Cairo. Israelul continuă conflictul cu Mişcarea Hamas. Fondurile U.E. se împart pentru bugetul pe 2013. (Şi? Nicio bucurie!)

        La "Dansez pentru tine" (la care eu nu mă uit, dar care cred că-şi are publicul său...) a început lumea să presteze mişcări lascive de striptease (vezi Nicoleta Luciu) sau săruturi de lesbiene (vezi Roxana Ionescu cu coregrafa ei). Sar peste certurile de la uşa corturilor Oanei Zăvoranu, Monicăi şi lui Irinel Columbeanu şi peste bătăile dintre manelişti în nu-ştiu-care-aeroport, pentru că deja e prea mult pentru mine. Ultima ştire, precum o falnică bomboană pe colivă: "Un vampir bântuie pe la graniţa (Serbiei, n. a.) cu România". Sper, din toată inima că e vreun stră-stră-strănepot de-al lui Ţepeş şi că vine la noi!

 

  

Gânduri. Pur şi simplu!

     
 
        Motto:

   "Cred...

     ... în roz

     ... că râsul te ajută cel mai bine să arzi calorii

     ... în săruturi

     ... în a fi tare când totul în jurul tău pare că merge rău

     ... că fetele fericite sunt cele mai frumoase fete

     ... că mâine este o altă zi.

    Şi, cel mai important, cred în minuni." (Audrey Hepburn)

    Multe din cele spuse de Audrey Hepburn, o actriţă pe care o iubesc tare mult, le cred şi eu şi, deşi au mai fost spuse şi mai înainte, de alţii, asta nu le micşorează deloc valoarea şi adevărul. Din păcate, nu putem mereu să le punem în practică. Sau, mă rog, eu nu le pot pune în practică. Pentru că au fost zile când a trebuit să mă îmbrac în negru, pentru că au fost săptămâni când nu am râs şi, mi-e foarte ruşine s-o spun, au trecut ani de când am primit un sărut. Adică, unul care să conteze. Sper din toată inima că am fost destul de puternică, pentru că în jurul meu cam mereu a mers câte ceva rău şi, cu toate astea, mereu am ajuns la un oarecare liman. Cam rar am putut zice că sunt o fată fericită şi niciodată nu am fost considerată o fată frumoasă. Dar îmi fac singură curaj ("Zoe, Zoe, fii bărbată!"), susţin şi eu, vorba lui Scarlett O'Hara, că "mâine este o altă zi" şi, mai ales, cred cu încăpăţânare că minunile există, că ni se întâmplă, doar că noi suntem prea agitaţi şi neatenţi şi prostuţi, şi din cauza asta nu le vedem.

   

Gânduri secrete

     Motto:
  "Cause two can keep a secret 
   If one of them is dead."

      

    Aiurea, cum să fie nişte gânduri secrete dacă eu le expun cu nonşalanţă pe blog! Dar aşa mi-a plăcut mie să-mi intitulez notiţele de azi şi apoi, cu cât de multă lume citeşte ce scriu eu, s-ar putea ca gândurile astea chiar să rămână secrete. Am văzut în săptămânile din urmă (printre multe altele) un serial american cu şi despre adolescenţi, "Pretty little liars", tradus la noi "Micile mincinoase". Nu ştiu de ce l-am urmărit, pentru că nici vârsta, nici gusturile, nici pretenţiile mele în ceea ce priveşte arta cinematografică nu se potriveau cu el, dar avea ceva mister şi eu nu aveam ce face, cred. Şi apoi, cât ar fi de modest un serial, odată ce-l începi, ai vrea să ştii ce urmează. Ei, a început în forţă, dar pe urmă totul a devenit cam dezlânat, însă aproape m-a distrat. Până când l-am abandonat. Dar cântecul de început e absolut criminal, ca să rămân la un termen ce se potriveşte cu taine, minciuni, crime etc. Cele două versuleţe din refren (pe care le-am citat), spun un mare adevăr, nu? Pur şi simplu, un secret nu mai este secret când îl spui cuiva. Ssst!

Gânduri cu "g" mic

                   MOTTO:
       "Inspiraţia este o farsă pe care poeţii 
      au inventat-o pentru a-şi da importanţă".
              Jean Anouilh 

        E o farsă, sunt de acord, dar mie, în ultima vreme, mi se cam joacă mereu farse. Acum, la mijloc de noiembrie, afară e urât şi plouă dar, ceea ce e mai tragic, şi inspiraţia mea e cam plouată. Ca să nu mai încep să mă lamentez, să despic iar firul în patru şi să-mi pun oarece întrebări "abisale", am recitit vorbele unui bătrân înţelept din Târnava Mare, găsite de mine, ca niste perle ascunse printre atâtea bălării, pe "Facebook". Zice aşa bătrânul când este întrebat ce crede despre fericire:

     "Fericire? Apăi aiasta-i întrebare pentru cine n-are ce face. De lucri, ce-ti mai trăbă altceva?"
        Are dreptate, mare dreptate, aşa că mă voi duce să-mi caut ceva de lucrat şi voi mai vedea pe urmă  cum mă simt. Sau îmi voi imagina că sunt într-o asemenea bisericuţă de lemn de prin Maramureş şi cred că, încet-încet, voi găsi subiecte pentru a scrie.

Gânduri în straie de duminică

                     MOTTO:
                   It's a new dawn,
                   It's a new day,
                   It's a new life
                   For me
                   And I'm feeling good!
                   (Nina Simone, "Feeling good")
      

       E toamnă, e de fapt ceea ce numim o..."vară indiană" şi, vorba cântecului pe care îl ascult în timp ce scriu, din care am şi citat un pic în motto, chiar "mă simt bine". Nu ştiu cât va dura starea aceasta de graţie şi nici nu prea contează, ceea ce e important e că acum chiar mă simt bine. Am nelinişti încă, am frustrări, mă doare sufletul că, uneori, oameni care îmi sunt dragi, nu mă înţeleg, mă simt, când şi când, mult prea singură, am regrete sau spaime, dar acum, ducă-se toate, mă simt bine! Şi spun asta cu sinceritate, să nu vă inducă în eroare titlul, faptul că am pus gandurilor mele haine de duminică, nu înseamnă că le-am împodobit sau înfrumuseţat ca să "dea bine", ci înseamnă că, aşa cum ziceau bunicii mei înainte de a merge la slujba de la biserică, le-am "primenit".

Gânduri care fredonează "Ol iu nid iz lov"!

            

        Titlul acesta, în transcriere umoristico-fonetică, inspirat cred că din nişte ziceri ale "Caţavencilor", mi-a venit în minte când am realizat că Iubirea, cea care ar trebui să ne însoţească în fiece clipă a existenţei noastre (şi nu mă refer, of course, doar la iubirea dintre un bărbat şi o femeie) este din ce în ce mai absentă din vieţile noastre, am uitat-o, am speriat-o, am făcut-o să plece cu minciunile noastre, cu răutatea noastră, cu mercantilismul nostru, cu micimile noastre, cu egoismul şi, până la urmă, cu prostia noastră. Iată ce spun despre iubire doi oameni foarte talentaţi şi înţelepţi:

         "Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc".

                                                                  Liviu Rebreanu 

         "Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa".

                                                                  Constantin Brâncuşi

           Sunt de acord. Şi cam de aceeaşi părere erau şi băieţii de la "Beatles", căci ei sunt cei care au tot cântat că "All you need is love!"