Gânduri despre "aurea mediocritas"

       Zicerea aceasta, pe care mulţi o folosim (dar nu prea des) este dintr-o poezie de Horaţiu (mă refer la poetul latin, nu la vreo cunoştinţă de-a mea cu acest nume) şi ar însemna, la o traducere rapidă şi nu foarte atentă la nuanţe, "mediocritate aurită". De aceea, de-a lungul vremii, a şi căpătat sensul peiorativ pe care îl ştim cu toţii. Dar, la origine, partea a doua din această sintagmă însemna în latină "moderaţie, cale de mijloc, măsură în toate".

     Ei bine, m-am apucat să scriu despre asta pentru că am avut o revelaţie zilele trecute (da, mi se întâmplă destul de des în ultimul timp să am astfel de revelaţii, unele "dă bine", dar cele mai multe "dă rău", însă toate pline de învăţăminte), revelaţie care se baza pe faptul că eu sunt o ilustrare vie a sintagmei de care am pomenit mai sus, din păcate mai mult în sensul ei peiorativ, deşi caut cu disperare moderaţia aceea şi calea de mijloc.

     Şi tot din păcate, aceste revelaţii le am acum, la senectute, în loc să mă fi lovit în moalele capului când eram jună şi aveam atâtea de învăţat! Bine, de învăţat am şi acum, niciodată nu încetăm să învăţăm (ştiu, e un truism!), dar poate atunci mi-ar fi folosit mai mult. Deh!

Clepsidra cu gânduri

Simt, în unele zile, cum gândurile mi se scurg rapid din cap şi, pentru câteva momente, mă încearcă un fel de panică, temându-mă să nu plece toate şi să mă lase pustie. Dar nu, ele revin cuminţi (sau, mă rog, unele dintre ele nu sunt chiar aşa de cuminţi!) şi-mi populează mintea cu amintiri, cu proiecte, cu plăceri, cu necazuri, cu vise cu ochii deschişi. Uneori, chiar şi cu scenarii de coşmar. Sunt, de câteva zile, într-o stare de oarece nelinişte şi fluturaşi în stomac, însă din nefericire pentru mine, nu din cauză că m-aş fi îndrăgostit, ci pentru că am un fel de presimţiri ce nu-mi dau pace. Din toată experienţa mea de până acum, aceste presimţiri, în general, nu-s de bine, aşa că de aici îmi vin aceste gânduri hai-hui. Doamne-ajută!

Gânduri asupra expresiei "avoir l'embarras du choix"

  Azi am votat. Iar. Cu acelaşi sentiment al zădărniciei şi cu gândul că, fir-ar să fie, nu prea contează. Dar, hei, să fim optimişti şi să ne închipuim că a contat. Măcar de data asta. Am ales poza asta cu o balanţă ce are în talere ceea ce eu numesc "animăluţele politice" (traducând aproximativ cunoscutul "zoon politikon"), pentru ca să ilustrez cât de cât momentul. Acum, cu sentimentul că mi-am făcut datoria de cetăţean, aştept să fiu, din nou, dezamăgită. Eh, n-am ce să fac, mă revolt eu, dar trebuie să accept starea asta de lucruri, căci "ăsta-i selaviul vieţii", cum zicea un foarte pitoresc şofer de autobuz.