Marmeladă din gânduri necoapte

MOTTO: „Dacă te doare, plângi și-ți trece… Plânsul întărește pe om cum întărește apa clocotită lemnul.” (Fănuș Neagu)

    Astăzi am ajuns, în fine, la ultimul titlu ticluit de mine cu mult înainte de a scrie ceva aici, pe blog. M-am amuzat la unele titluri, m-am nedumerit la altele și am uitat, la câteva dintre ele, care a fost motivul pentru care le-am ales. Deja începusem să mă cam plictisesc, dar am mers cu încăpățânare înainte. Ei, titlul de azi, ultimul, chiar se potrivește: gândurile mele din ultima vreme sunt un fel de pastă, un amalgam dulce-acrișor (partea acrișoară venind de la faptul că unele gânduri au rămas cam necoapte), sunt confuze, superficiale și nestatornice, sunt oricum, numai cum aș vrea eu să fie, nu. Păi, nu-i nimic, lucrăm cu ce „unelte” avem. Pentru că ieri am scris despre deosebirea dintre asterisc și Asterix, iată că azi reiau ideea: Obelix, personajul de benzi desenate, e cu totul altceva decât...

OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui trunchi de piramidă, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque.

    Apropo de titlu, mi-a venit apoi în minte întrebarea următoare, pe care am găsit-o și în titlul unui articol, „Gem, dulceață, marmeladă sau magiun? Care este diferența dintre ele?” (scris de Sonia Dinu în 17 august 2020), care începe așa: „Gemul, dulceața, magiunul și marmelada au ceva în comun, fructele, dar modul în care se prepară fiecare în parte este diferit, la fel cum se întâmplă și cu textura sau gustul lor.” Să văd dacă am înțeles bine: la gem, fructele se pun odată cu zahărul, la dulceață se face un sirop, se leagă bine, și abia apoi se pun fructele, magiunul (mai ales de prune) iese grozav dacă se fierbe în tuci, la foc din lemne, ore în șir, fără zahăr, iar marmelada se face din fructe foarte coapte, care se trec apoi prin sită, iar pasta obținută se fierbe cu zahăr. Sursa articolului este aici: https://sodelicious.ro/articole/gem-dulceata-marmelada-sau-magiun/

Cuvântul aleatoriu:

RÂZNÁR, râznari, s.m. (Reg.) Muncitor care lucrează la râznă. – Râznă + suf. -ar.

M-am lămurit abia după ce am căutat și:

RÂZNĂ, râzne, s.f. (Reg.) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție până la gura unei mine. – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul zilei:

SIGURIPSÍ, siguripsesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. Din „sigur”. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Ziua Mondială a Asigurării Universale de Sănătate (ONU).

 

P.S. Mi-a plăcut mult că am găsit (căutând, de fapt, date despre marmeladă, obeliscuri și citate din Fănuș Neagu) denumirea foarte inspirată a unei expoziții brăilene: Brăila: expoziția „Zaharicale, coféturi, dulcegării, taifas” – colecție inedită de cutii de bomboane din perioada 1900 – 1980 (18 May, 2018 - 17 August, 2018).