Povești și gânduri

  Nu o să mai scriu un timp pe blog. Așa că, astăzi, va fi finalul scrierii despre „romgleză” (trebuia să o termin, nu?) și o povestioară cu multe tâlcuri, care pare desprinsă de realitatea zilelor noastre, dar nu e. O să vedeți de ce...

 

     „Vă las acum, mă duc să ajung la un „agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un „meeting report.”

    Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. Confundăm la greu „a acomoda” și „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audiență” și „audience” (public), „support” și „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut. 

    Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect nici limba română.

    Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu.”

   Și povestea, găsită pe Internet, și pe care am folosit-o ca „material didactic” într-un articol ce urmează a fi publicat:

   „Într-o dimineață, domnitorul (fanariot,[1] aș adăuga eu) fu trezit de niște strigăte ce se auzeau din piața cetății:
– Hai la mereee! Mere dulci cum n-ați mai gustat!
Ridicându-se indispus din pat și privind pe fereastră, văzu un târgoveț[2] care vindea mere, înconjurat de o mulțime de mușterii. „Mmm, trebuie să fie tare bune merele alea”, își spuse domnitorul și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic[3] și îi porunci:
– Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic[4] și îi spuse:
– Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului[5]:
– Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgovețul acela.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer,[6] îi dădu doi galbeni și îl trimise în piață. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îl luă la rost:
– Hei, ce tot strigi așa, măi omule?! Iată, ai tulburat somnul domnitorului, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța cu mere.
Zis și făcut. Întors la șeful său, străjerul se laudă:
– Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben, am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a târgovețului.
Primul străjer merse la stolnic:
– M-am târguit oleacă și, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reușit să cumpăr doi saci cu mere!
Stolnicul, repede la paharnic:
– Cu trei galbeni, am luat un sac întreg cu mere!
Paharnicul dosi și el jumătate din cantitate și apoi merse la primul sfetnic:
– Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o tolbă[7] cu mere.
Iar primul sfetnic se înfățișă dinaintea domnitorului și glăsui:
– Maria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că, de acei cinci galbeni, n-am reușit să târguiesc decât zece mere.
Domnitorul, mușcând cu poftă dintr-un măr, cugetă: „Hmmm… Zece mere pentru cinci galbeni! Scump, foarte scump! Și, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători. Înseamnă că poporul o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!” 

 

Explicațiile îmi aparțin, dar nu trebuie musai să fie citite:

[1] FANARIOT [At: NEGRUZZI, S. I, 241 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr φαναριώτης] 1 sm Grec din păturile înstărite care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. 2-4 sm (Spc) Demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea dintre fanarioți (1). 5 (Îs) Epoca fanarioților. Perioadă din istoria României cuprinsă între 1711-1821. 6-9 a Care aparține fanarioților (1-4) Si: fanariotic (1-4), (înv) fanarioticesc (1-4). 10-13 a Referitor la fanarioți (1-4) Si: fanariotic (5-8), (înv) fanarioticesc (5-8). Caracteristic fanarioților (1-4) Si: fanariotic (9-12), (înv) fanarioticesc (9-12). 18 a (Prt) Corupt (6). Sursa: MDA2 (2010)


[2] TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec. Sursa: DEX '09 (2009)


[3] SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.


[4] PAHARNIC, sm [At: PALIA (1581), 162/7 / V: (îrg) păh~, (înv) ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: pahar + -nic] 1 (Rar) Titlu dat în Evul Mediu, în țările române, boierului care avea grijă de băutura domnului, iar la ospețe sau în împrejurări deosebite îl servea pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită. 2 (Rar) Boier care avea titlul de paharnic (1) Si: (reg) ceașnic Vz cupar. 3 (Îs) Vel (sau mare) ~ ori marele ~, ~ mare, ~ul cel mare Dregător de curte cu atribuții speciale la ospețele domnești Si: șeful paharnicilor. 4 Titlu dat boierului care strângea, de obicei la oraș, dările de pe vinul vândut. 5 Persoană care avea titlul de paharnic (4). 6 (Îrg; pgn) Persoană care toarnă băutura în pahare, la ospețe, nunți. (MDA 2010)


[5] STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă. – Din sl. stolĭnikŭ. Sursa: DEX 2009


[6] STRĂJÉR, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar. Sursa: DEX 2009


[7] TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., sb. torba. Sursa: DEX 2009

Gânduri episodice...

   Iată și „episodul” al doilea din textul despre „romgleză”:

   „Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre „fashion” și „make-up”. Moda nu mai este un cuvânt la modă, iar machiajul moare și el. Pentru că, oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză, păcălești cinci fraieri. E în „trend”, nu în tendințe, să folosești cuvinte în engleză. O colegă „accountant” (contabil) și-a făcut un frumos „tattoo” pe „body” (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la „party”-ul din „week-end”. Nu la petrecerea de sfârșit de săptămână, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Doamne ferește! „For God’s sake!” (Pentru numele lui Dumnezeu! - tot nota mea)
    În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci „band”-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” Care „Costel Band” nici măcar nu mai cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un „performance fusion-evergreen” (asta chiar m-a lăsat cu gura căscată, dar mi-e lene să caut traducerea)... și manele!

   Cartelele sunt „prepay”, nu preplătite. Nu le mai cumpărăm, ci le „shopping”-uim (da, am auzit asta), după ce luăm „cereal bars” de la raionul „Diet” și „toast” de la „Bakery”.
   Un coleg de la „advertising”, nu de la publicitate, că e un cuvânt perimat, ne spune în „coffee break” că la televizor a văzut un „Breaking News” (adicătelea, știri de ultimă oră, nota mea): Iohannis a ținut un scurt „briefing” (adicătelea informare, nota mea), așa a zis prezentatorul. Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, pendulează între „scurt briefing” și „silent briefing” (ha, ha, cum ar veni, „informare tăcută”).

 

Și fiindcă tot scriu în episoade (și, uneori, episodic), hai să vedem ce-i cu ele:

EPISÓD, episoade, s. n. 1. Acțiune secundară într-o operă narativă, având un rol relativ independent; parte relativ independentă a unei narațiuni. ♦ Parte a acțiunii în teatrul antic, delimitată prin intervențiile corului și corespunzând actului din dramaturgia modernă. 2. Frază muzicală de importanță secundară, intercalată între principalele părți ale unei compoziții pentru a aduce o variație. 3. Întâmplare în viața cuiva. [Var.: epizód s. n.] – Din fr. épisode.

EPISÓDIC, -Ă adj. De episod; neesențial, întâmplător, incidental, secundar. [< fr. épisodique].

Gânduri și decepții

În loc de motto:

   „Asta-i viața, maică. Suntem mulţi, suntem răi şi suntem proști ca noaptea! Altfel n-am mai trage căruța asta, care-i Timpul, în trap (numa’ pentru ca să-l depăşim pe vecinul). Am merge la pas, în plimblare, şi ne-am ruga la Dumnezău Drăguţu` să ne ajute să ne mântuim sufletele, să petrecem şi dincolo în Lumină." (O bătrânică din Mândra, Țara Făgărașului)

 

   Trec printr-o perioadă mai mult decât dificilă, nu-mi găsesc gândurile (și nici cuvintele, uneori), dar un text trimis prin e-mail de o verișoară m-a făcut să cuget (în timp ce făceam șmotru de zor) asupra unei probleme pe care eu am mai „dezbătut-o” aici (și nu numai aici) de câteva ori: aceea a pătrunderii masive, abuzive și, de ce să n-o spun, prostești, a cuvintelor engleze în limbajul unora dintre locuitorii frumoasei noastre țări. Textul se intitulează „Romgleza” și-l voi scrie aici, împărțit în trei „felii”, pentru a evita plictiseala și pentru că, mai nou, sunt o „fană” a serialelor (filmate sau scrise). Partea I:

   „Mi-a spus astăzi o prietenă că e în „a hurry”, că se grăbește la „job” pentru un „meeting office cu CEO” (CEO - Chief Executive Officer, adică „șeful executivului, director, nota mea). De fapt, a chemat-o directorul să-i facă o cafea. Și chiar am înțeles-o, lucrează la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E „assistant manager”, adică secretara directorului, dar la așa denumire, când dă cu ochii de ea un instalator, acesta crede că e numărul doi în companie. Alt amic, cu care m-am întâlnit la „bus” în stație, mergea la „training”. Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă „training”. Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training să fiu operational chief of Milk&Cheese Departament.” Acum lucrează „part-time” ca „promoter”. Adică, pentru cei mai puțini obișnuiți cu romgleza: împarte „flyere” (fostele pliante) pentru un „Gym” (fosta sală de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.
    Afară e un „freezing rain” de te omoară. Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la „supermarket” să „grab a snack”. „Snack”, pentru că „gustare” îmi pute. Apropo, știu cum am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat „hipermarket”-ul. Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre „supermarket” și „hypermarket”, îi dau zece „apple juice”! Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft. Optez între un „snack” cu „steak” și unul cu „ham”. Friptură sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi. În definiția românească, „hypermarket”-ul cuprinde un „supermarket”, plus alte magazine. Atunci care mai este diferența între un „hypermarket” și un „mall”? Sau „mall”-ul e „gigamarket”?”

   Și, apropo de „romgleză”, și eu, ca toată lumea, am decepții. Sau decepționez pe alții. Dar uitați-vă ce deosebire de sens este între cuvântul românesc și cel englez. Deși, dacă despicăm firul în patru, au un pic de „ceva” în comun. Dar nu vreau să despicăm firul în patru. Vreau să avem, cu toții, cât mai puține decepții (deceptions).
    DECÉPȚIE, decepții, s. f. Înșelare a speranțelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [Var.: (înv.) decepțiúne s. f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, -onis. Sursa: DEX '09 (2009).

   DECEPTION (pronunție:/dɪˈsepʃn/) - înșelătorie, escrocherie, fraudă, viclenie. (Dicționarele Oxford).